Povesti de viata

Fetiţa făcea zilnic cu mâna trenurilor care treceau. 3 ani mai târziu mecanicul de locomotivă observă un semn la fereastră

 

 

 

 

Expresia „nu stii niciodata cat de mult tii la cineva, pana cand nu-l pierzi” este cat de poate de adevarata si poate fi aplicata in multe cazuri.

Iar pentru cativa mecanici de locomotiva din Tulsa, Oklahoma, acel cineva era o fetita pe nume Rio, care le facea zilnic cu mana de la o fereastra de langa liniile de tren.

La trei ani dupa ce au inceput sa-i raspunda fetitei la gestul ei, mecanicii de locomotiva au observat ca Rio nu mai aparea la fereastra. In locul ei au putut vedea un semn – care le-a frant inimile.

Briana Hefley Shepard a publicat povestea emotionanta pe pagina de Facebook Love What Matters, si o puteti citi integral mai jos:

„Afacerea noastra de familie s-a mutat in noua locatie cu aproximativ trei ani in urma. Cladirea este situata chiar de-a lungul liniilor de cale ferata, ceea ce inseamna ca avem un loc in primul rand pentru a vedea toate locomotivele care trec. Rio a facut o pasiune pentru asta.”

„Nu a durat prea mult pana cand mecanicii de locomotiva sa observe ca Rio le facea cu mana, iar acestia sa raspunda salutului ei. Odata cu trecerea timpului, acest lucru a devenit ritualul lor zilnic. Cand ii auzea sunand din goarna, fetita alerga la fereastra, ei deschideau geamul locomotivei si toata lumea facea cu mana zambind cu gura pana la urechi. Imi dadeau lacrimile aproape de fiecare data.”

„Apoi, cu cateva saptamani in urma, Rio a inceput scoala.”

„Tranzitia la programul scolar de zi cu zi m-a afectat mai mult decat ma asteptam, dar cel mai rau am fost marcata in prima zi cand trenul a trecut, iar ea nu era acolo.”

„Mecanicii au sunat din goarna, au deschis geamurile, dar eu eram singura care statea acolo plangand si facand din inertie cu mana. A doua zi am facut o pancarta. Pur si simplu am scris: ‘A inceput scoala.’ Am auzit fluieratul locomotivei, am alergat la fereastra si am ridicat cartonul. Asta a fost acum trei saptamani.”

„Azi dimineata, dupa ce am intrat in magazin, cineva a batut la usa. Era un barbat intr-o camasa galben deschisa, cu dopuri de urechi atarnand. Am presupus ca era un lucrator in constructii care a venit sa vorbeasca despre vreo lucrare, pentru ca asta facem noi aici. M-am inselat. Omul se afla acolo ca sa intrebe despre fetita cu parul blond care facea cu mana la trenuri.”

„Era unul dintre acei mecanici si cu totii se intrebau ce s-a intamplat cu ea. Astazi aveau o garnitura incompleta, asa ca au oprit pe traseu, au mers pana la cladirea noastra si au batut la usa. Vai, ce-am plans. Ei au vazut mesajul meu, dar nu au putut intelege ceea ce scria. Au presupus ca a inceput scoala, dar trebuiau sa se asigure. Barbatul mi-a spus ca salutul ei le-a facut zilele mai frumoase. Timp de trei ani au impartasit aceste momente.”

„Isi doreau sa faca ceva pentru ea; le lipseste. M-a intrebat daca i-ar putea trimite ceva, la care eu am spus, bineinteles! Ii vor trimite un cadou pentru ziua ei de nastere peste cateva saptamani.”

„Sa asist la prietenia lor atat de neobisnuita pe parcursul celor cativa ani, a fost ceva de-a dreptul magic. Sa stiu ca si acesti oameni sunt afectati in aceeasi masura ca si noi, imi umple inima cu iubire si speranta. Vizita de astazi si prietenia lor fata de Rio mi-au reafirmat increderea in bunatate si umanitate. Acestea sunt momentele de care ne vom aduce mereu aminte.”

Rio isi va aminti mereu cum statea in picioare la fereastra privind spre trenuri, facandu-le cu mana mecanicilor si auzind cum acestia suna fluierul locomotivei doar pentru ea.

Putina bunatate inseamna foarte mult, la fel ca aceea pe care lucratorii feroviari i-au aratat-o acestei fetite, marcandu-i viata pentru totdeauna.

Aceasta este o poveste minunata despre prietenie si despre cum lucrurile mici din viata pot face o diferenta – nu ar trebui sa ezitam niciodata sa facem ceva frumos pentru un strain.

 

Sursa: Sănătate și virtute!




Categorii

loading...
error: Content is protected !!