In acest interviu aflăm părerea preotului Constantin Necula referitor la felul cum vede el o femeie și cum crede că ar trebui să se poarte o pereche.
„- Cum vedeați femeia la 20, la 30 de ani și cum o vedeți acum?
-Pr. conf. dr. Constantin Necula: Cu același respect. La 20 de ani nu eram preot ci mă pregăteam să finalizez stagiul militar. Furat de perspectiva unei admiteri la teologie am descoperit teologia Maicii Domnului, care mi-a reconfigurat respectul pentru femeie. La 30 de ani, preot, acest respect s-a configurat într-o icoană nouă. Bunicii, mamei, sorei și soției mele s-a adăugat fiica mea, o feminitate fragilă și minunată, cum a rămas până astăzi.
-Ce ați căutat mereu la o femeie?
– Pr. conf. dr. Constantin Necula: Decența. Linia unei culturi interioare cuminți, Frumusețea cuminte, lipsită de vulgaritate.
– Ce nu ați înțeles niciodată la o femeie, prăinte Constantin?
– Pr. conf. dr. Constantin Necula: De ce suportă la nesfârșit măgăriile unui soț violent, de exemplu punând dinainte nevoia de a avea tată pentru copiii săi. Un tată violent distruge pacea casei și fură copilăria pruncilor săi. Iar femeii îi distruge feminitatea, darul de preț al unicității ei creatoare.
– Care este cea mai mare greșeală pe care un bărbat poate să o facă în relația cu o femeie?
– Pr. conf. dr. Constantin Necula: Orice greșeală în raport cu exigențele unei femei e mare. Nu există relații umane perfecte, dar tensionarea pe imperfecțiuni naște frustrare și fracturi sufletești majore.
– Părinte, dar cea mai mare greșeală a femeii în relația cu bărbatul?
– Pr. conf. dr. Constantin Necula: Să-l anuleze cu pretenții absurde. Distrugând tocmai libertatea reacției, a voinței care limpezește iubirea.
– Există femeia ideală? Cum arată ea?
– Pr. conf. dr. Constantin Necula: Cu riscul de a supăra comentatorii încinși în cuptorul valorilor moderne, cred că Maica Domnului este un astfel de model ideal. Nu uit că Hristos Însuși, socotește Biserica Sa drept Mireasă. O feminitate transfigurată în iubire. Pământean vorbind, rațional, cred că fiecare poartă cu sine un model feminin care prinde contur prin maturizare și răbdare. Orice fetiță se visează prințesă, orice femeie regină. E limpede că împlinirile țin de Cer.
– Sunt femei pe care le-ați luat ca model, părinte conferențiar?
– Pr. conf. dr. Constantin Necula: Sigur. Povestesc ca bunica, zâmbesc ca mama, raționez ca Doamna mea de Matematică din Liceu. În plan duhovnicesc sunt marcat de modelul Maicii Ierusalima de la Tismana. Apoi sunt câteva autoare de psihologie Lita Basset, ori literatură Julia Navarro la care mă raportez cu mare bucurie. Modelul pedagogic l-am descoperit în Africa, în Ghana. Sub un copac umbros, duminica dimineața, o Madame – învățătoarea satului, cântând lui Dumnezeu cu pruncii. Ca un oftat de fericire.
– Cum vi se pare că e reprezentată astăzi femeia în societate? E egală bărbatului?
– Pr. conf. dr. Constantin Necula: E greu de răspuns. Pentru că exigențele acestei egalități sunt modificabile aproape în permanență. Eu cred că femeia depășește bărbatul. Când se mulțumește doar să-l egaleze îmi pare că pierde perspectiva. Mă întreb dacă urletul unui șef de multinațională pentru a împlini targetul zilei e mai important decât surâsul cu miros de lapte al pruncului. Fără ca această întrebare să trimită femeia la cratiță. E un duh de ocrotire ce face din femeie scară spre cer. O fragilitate plină de forță.
– Ce sfat i-ați da unui tânăr de 20 de ani, în privința relației cu femeile, părinte?
– Pr. conf. dr. Constantin Necula: Temperanță și respect. Orice forțare naște răni. De cele mai multe ori greu vindecabile. Ori chiar nevindecabile. Să-și crească iubirea în decență!“
Să vă creșteți dragilor iubirea în decență!
Sursa: secretelesanatatii.info
