Defolierea reprezintă lucrarea de îndepărtare a frunzelor de la baza plantelor până la primul etaj de rod. Această procedură se aplică la cultura de roșii, de ardei sau de castraveți pentru o asigura un spor de producție și pentru a preveni apariția unor boli foliare, precum mana.
De ce se face defolierea roșiilor
Scopul principal al defolierii la tomate este acela de a avea o recoltă mai bogată. În loc să avem frunze mari pe plantă, ne dorim fructe de dimensiuni frumoase. Totodată, prin defoliere se îndepărtează acele frunze îngălbenite, sensibile la boli, și se permite aerisirea plantelor. De precizat că frunzele îmbătrânite nu mai au același randament bun la sintetizarea substanțelor nutritive, așa că mai mult consumă decât ajută producția.
Când trebuie făcută defolierea
Defolierea se recomandă a fi făcută atunci când frunzele de la bază sunt îmbătrânite, sunt afectate de boli şi ating solul. De regulă, momentul coincide cu formarea celui de-al treilea etaj de fructe.
Procedura ar trebui făcută înaintea unui tratament care de dezinfecteze apoi rănile plantelor. Dacă nu faceți stropiri la roșii, defolierea se recomandă dimineața, într-o zi senină, odată cu instalarea căldurii care să usuce rănile.
Cum se face defolierea la tomate
Defolierea roșiilor este recomandat să se facă cu ajutorul unor foarfece de grădină sau cu un briceaj/cuțit bine ascuțit. De reținut că procedura rănește planta, iar noi ne dorim ca ea să sufere cât mai puțin. Astfel, ramura cu frunze nu se taie direct de la bază, ci se lasă circa un centimetru distanță de la tulpină.
În primul rând se elimină frunzele care stau pe pământ, pentru că sunt o sursă permanentă de mană (chiar și la roșiile cu creștere determinată).
Defolierea începe să fie o activitate permanentă din momentul în care pe planta de roșie apar florile. Se consideră că 3 frunze sunt suficiente pentru a hrăni o inflorescență. Două frunze sub inflorescența și una deasupra.
Atenție! Nu mergem mai sus de ultima inflorescență! Posibil ca la prima inflorescență să avem frunze în contact cu solul care trebuiesc eliminate. Atunci se poate lăsa o frunză sub inflorescență și două deasupra, dar în rest aplicam regula ”două jos și una sus” sau trei frunze între inflorescențe.
Defolierea după formarea gogonelelor
Defolierea continuă și după formarea fructelor. Când gogonelele încep să își schimbe culoarea, cele trei frunze rămase pot fi eliminate pe rând pentru că oricum ele nu mai sunt hrănite, ci planta se concentrează în înroșirea roadelor sale.
Concomitent cu defolierea, tomatele se și copiles. Determinatele nu se copilesc, dar frunzele care ating solul este bine să fie înlăturate.
După o defoliere mai masivă, se recomandă stropirea roșiilor cu zeamă bordeleză care, pe lângă faptul că acționează contra manei, are și un efect cicatrizant.
Sursa: Agrointeligența