Flori si gradina

Lavanda – mireasma care vindecă. Ce sunt plantele aromatice și rețete pe bază de lavandă

 

 

Lavanda – mireasma care vindecă. Ce sunt plantele aromatice și rețete pe bază de lavandă

 

 

„Spaima moliilor”, îmbătătoarea floare de levănţică este totodată un remediu de sănătate, prea puţin cunoscut. Sfârşitul de vară şi începutul de toamnă este o perioadă privilegiată pentru plantele aromatice, care acum sunt în plină maturitate, parfumând cu miresme întreg văzduhul.

Ce sunt plantele aromatice? Sunt specii care conţin o categorie cu totul specială de substanţe, aşa-numitele uleiuri aromatice (numite şi volatile sau eterice) care au, pe lângă calitatea lor de odorizant extrem de puternic, virtuţi terapeutice cu totul speciale. Multe din uleiurile volatile sunt mai puternice decât antibioticele în combaterea infecţiilor de tot felul, mai eficiente decât remediile de sinteză în reglarea activităţii nervoase şi hormonale, fiind pe bună dreptate considerate adevărate medicamente ale viitorului.

 

Lavanda este prin excelenţă o plantă europeană, originară din zona Alpilor, unde creşte spontan, pe pajişti întinse de la poalele munţilor şi până la altitudini de 1700 de metri, îmbălsămând aerul cu un miros de neconfundat. Răspândirea acestei plante în întreaga Europă s-a făcut cu sute de ani în urmă, când a pătruns, prin Marea Britanie, până în zonele îndepărtate ale Rusiei orientale. Mai mult, această iarbă aromată a intrat rapid în medicina populară a tuturor popoarelor europene, fiind adoptată şi îndrăgită imediat pentru virtuţile sale terapeutice, despre care vom vorbi pe larg în continuare.

Loading...

Cartea de vizită

Lavanda (Lavandula angustifolia) este un subarbust cu o înălţime de până la cincizeci de centimetri, cu tulpini subţiri şi lemnoase, frunze mici, de un verde-cenuşiu, şi flori liliachii-roşietice. Întreaga parte aeriană înflorită degajă o mireasmă puternică datorită uleiurilor volatile secretate din abundenţă. La noi, ea este o plantă de cultură, cerinţele ei faţă de climă (în special faţă de căldură) împiedicând-o să crească spontan. O găsim cultivată în zona de deal şi de şes, în locuri unde temperaturile, mai ales pe timpul verii, sunt mai ridicate. Din păcate, la noi în ţară, în ultimii zece ani, suprafeţele pe care este cultivată lavanda s-au restrâns tot mai mult, zeci şi sute de hectare de soiuri ameliorate de lavandă fiind distruse sau lăsate în părăsire.

Reţete pe bază de lavandă

*Pulberea de lavandă. Planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea sau în piuă, după care se pune într-un borcan de sticlă închis ermetic, care se păstrează la întuneric şi răcoare. Se ia o linguriţă de pulbere de 3-4 ori pe zi. Planta se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă. În ciuda parfumului său dulce, veţi remarca faptul că are un gust surprinzător de amar, motiv pentru care adesea este preferată tinctura.

*Tinctura de lavandă. Se obţine prin măcinarea părţilor aeriene uscate, cu râşniţa electrică de cafea, după care pulberea obţinută se pune într-un borcan care va fi umplut până la o treime, restul fiind completat cu alcool de 70 de grade. După adăugarea alcoolului peste pulberea de plantă, borcanul se închide ermetic şi se lasă la macerat vreme de 14 zile, agitând din când în când conţinutul pentru o mai bună solubilizare a principiilor active. După trecerea intervalului de timp necesar macerării, preparatul se filtrează prin tifon, iar tinctura obţinută se păstrează în sticluţe mici şi închise la culoare. Se administrează pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi, câte o linguriţă dizolvată în jumătate de pahar de apă.

*Uleiul volatil de lavandă. Este preparatul cel mai puternic din lavandă, ce nu poate fi însă obţinut casnic, ci numai prin procedee industriale (de obicei prin distilare cu aburi). Îl găsim în magazinele şi farmaciile naturiste de la noi. Intern: se iau amestecate cu miere sau pe o bucăţică de zahăr 2-3 picături de trei ori pe zi. Extern: uleiul se foloseşte amestecat în unguente, adăugat la apă de baie, pentru aromatizarea aerului încăperilor.

Atenţie: înainte de a folosi un ulei volatil pentru uz intern, citiţi cu atenţie eticheta şi prospectul. Există şi uleiuri volatile numai pentru uz extern, care sunt semisintetice şi foarte dăunătoare organismului, administrate intern. În cazul în care în timpul tratamentului apar simptome cum ar fi ameţeala, durerea de cap, greaţa, usturimea la urinare, se întrerupe administrarea.

*Oţetul aromatic de lavandă. Într-o sticlă cu gâtul larg se pun 10 linguri de lavandă mărunţită, peste care se adaugă jumătate de litru de oţet de mere. Se lasă să se macereze vreme de 10 zile la temperatura camerei, după care se filtrează. Se foloseşte pentru fricţionări şi comprese.

*Uleiul gras de lavandă. La jumătate de litru de ulei de floarea-soarelui rafinat se adaugă 5 linguri de lavandă uscată şi mărunţită. Se pune într-un borcan închis ermetic şi se lasă să se macereze la soare sau în apropierea unei surse de căldură vreme de 5 zile, după care se filtrează. Uleiul uşor aromatizat obţinut se mai pune la macerat cu alte 5 linguri de lavandă vreme de încă 5 zile, după care se filtrează, până când capătă un miros foarte puternic de lavandă. Se foloseşte pentru masaje şi fricţionări.

*Baia cu lavandă. Două mâini de lavandă se lasă la macerat în 2 litri de apă, vreme de 8-10 ore (de dimineaţa până seara), după care se filtrează. Planta rămasă după filtrare se opăreşte cu încă 2 litri de apă clocotită, după care se acoperă, se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se combină cele două extracte, preparatul obţinut fiind adăugat în apa din cada de baie.

Unde găsești câmpuri cu lavandă în această vară | Romania Mama | Stiri | Administratie Publica | Anunturi | Joburi | Turism | Sport | Lifestyle | Divertisment

Utilizări interne

*Dischinezie biliară, balonarea la bolnavii de bilă, crizele biliare însoţite de dureri de cap.  Se ia lavandă sub formă de pulbere, administrată pe stomacul gol, câte o linguriţă de patru ori pe zi. Datorită principiilor sale active amare, lavanda măreşte secreţia de bilă şi ajută la evacuarea ei, calmând durerile abdominale şi activând digestia.

*Depresia, anxietatea. În cazurile uşoare se ia lavandă sub formă de tinctură – 1 linguriţă dizolvată în jumătate de pahar de apă, de 3-4 ori pe zi, în cure de lungă durată (3 luni minimum). Uleiul volatil de lavandă se administrează în depresiile şi crizele de anxietate severe: două picături de ulei volatil amestecate cu puţină miere se iau de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Studiile făcute până în prezent au arătat că există o anumită selectivitate a pacienţilor trataţi cu această plantă, unii neavând o reacţie specială la uleiul volatil, în timp ce la alţii s-a observat o ameliorare clară a stării lăuntrice, ameliorare tradusă prin reducerea sensibilităţii psihice, estomparea fricilor şi angoaselor, reapariţia dorinţei de viaţă.

*Aritmie cardiacă, adjuvant în ischemia cardiacă apărută pe fond de stres. Lavanda este prin excelenţă o plantă antistres, motiv pentru care, administrată în cure de lungă durată, ameliorează şi, gradat, conduce la vindecarea bolilor produse de acesta. În problemele cardiace s-a observat o acţiune deosebit de favorabilă a tincturii de lavandă, care acţionează direct la nivelul sistemului nervos central. Se administrează de trei-patru ori pe zi câte o linguriţă de tinctură diluată în jumătate de pahar de apă.

*Viermi intestinali.  Se combină în proporţii egale tinctură de lavandă, de pelin şi de cimbru (toate tincturile se prepară la fel ca cea de lavandă). Se ia din această combinaţie de tincturi câte o linguriţă diluată în puţină apă, de patru ori pe zi, înainte de masă. O cură durează minimum două săptămâni. Acest tratament este eficient atât singur, cât şi în combinaţie cu remediile alopate, a căror eficienţă o măreşte.

*Oboseală, iritabilitate psihică, insomnie. Cele mai bune rezultate se obţin făcând băi cu lavandă, cu jumătate de oră înainte de culcare. Suplimentar, este bine să puneţi sub pernă un mic săculeţ (ceva mai plat) cu lavandă. Somnul va fi mai odihnitor şi mai lin, iar peste zi veţi remarca o mult mai bună rezistenţă psihică şi stăpânire de sine. Intern, se ia tinctură de lavandă: o linguriţă de trei ori pe zi.

*Dureri de cap, migrenă, ameţeală. Ca remediu de urgenţă se iau 1-2 picături de ulei volatil de lavandă cu puţină miere. Ca tratament pe termen lung se recomandă pulberea de lavandă: o linguriţă de patru ori pe zi, administrată pe stomacul gol.
*Reumatism.  Se face un ceai din o parte flori de soc şi două părţi lavandă, o linguriţă din acest amestec fiind opărită cu o cană de apă, după care se lasă să se răcească puţin şi se filtrează. Se beau pe zi 2-3 căni din acest ceai, cât mai cald (pentru ca efectul sudorific şi depurativ să fie mai intens). Are un gust destul de greu de suportat, dar o cură de 10 zile cu acest ceai are efecte antireumatice excepţionale.

*Tuse convulsivă, gripă, bronşită. 2 picături de ulei volatil se amestecă cu o lingură de miere şi se administrează câte puţin din acest amestec, care nu va fi înghiţit direct, ci va fi lăsat să alunece pe gât pentru a-şi exercita din plin efectele antiinfecţioase şi calmante. Se iau maximum 6 picături de ulei de lavandă pe zi la adulţi şi două picături pe zi la copii.

Utilizări externe

*Adjuvant în pneumonie şi bronşită cronică. La 4 linguri de lavandă proaspăt măcinată se adaugă apă, amestecând progresiv, până când se formează o pastă, care se înveleşte în tifon şi se aplică pe piele. Deasupra cataplasmei se pune o sticlă cu apă fierbinte şi se acoperă cu o pătură, ca să păstreze căldura. Cataplasma se ţine minimum o jumătate de oră.

*Contra păduchilor şi altor insecte parazite. 3-4 picături de ulei volatil de lavandă se amestecă cu o linguriţă de oţet şi se aplică pe păr (sau pe zona afectată), după care capul se acoperă vreme de câteva ore, pentru a se forma un mediu de vapori de ulei volatil care vor elimina insectele. Se aplică tratamentul 7-10 zile la rând.

*Pentru creşterea părului. Se face un masaj la rădăcina părului cu oţet de lavandă obţinut prin macerare după metoda de mai sus.

*Întreţinerea pielii uscate. Imediat după baie se aplică uleiul gras de lavandă (obţinut prin macerarea plantei în ulei de floarea-soarelui, după metoda de mai sus) pe toată pielea, făcându-se în acelaşi timp un masaj uşor.

*Eczeme uscate, tumefacţii produse de loviri. Se aplică uleiul gras de lavandă pe zona afectată de 3-4 ori pe zi.

Câteva utilizări casnice ale lavandei

*Condiment de lavandă. Amestecaţi în cimbrul cu care condimentaţi mâncărurile puţină lavandă (într-o proporţie aproximativă de 1:5). Mâncărurile vor căpăta o aromă deopotrivă delicioasă şi rafinată, fiind, în plus, şi mai uşor digerabile. În zona sudică a Alpilor, cimbrul amestecat cu lavandă se dă mâncăcioşilor pentru a le regla apetitul şi a-i ajuta astfel să scadă spontan în greutate.

*Pentru a scăpa de molii. Se pun în dulap săculeţi cu inflorescenţe de lavandă uscată. Zilnic, conţinutul săculeţilor se freacă în palme pentru ca astfel să se degaje cât mai mult ulei volatil, care alungă insectele.

*Furnicile, puricii şi gândacii fug de mirosul de lavandă. Pentru a scăpa de musafirii nepoftiţi, stropiţi de două ori pe zi locurile în care aceştia se ascund sau traseele pe care vin, cu o soluţie formată din 6 linguri de apă şi 10 picături de ulei volatil de lavandă.

*Pentru a scăpa de mirosurile neplăcute din casă. Puneţi într-o cană de apă 10 picături de ulei volatil de lavandă şi 10 picături de ulei volatil de mentă. Ştergeţi cu această soluţie pereţii, podelele, toate zonele care degajă mirosuri neplăcute. Evitaţi suprafeţele lăcuite, pentru că uleiurile volatile sunt un dizolvant redutabil şi strică lacul.

Cum iti cultivi lavanda placut-mirositoare in gradina ta




Categorii