Flori si gradina

Legenda cire╚Öelor 🍒

 

 

 

 

Se spune c─â, demult, tare demult, exista o ╚Ťar─â minunat─â cu multe coline, ├«n care locuitorii ei cultivau fel de fel de pomi fructiferi.

├Än acest mic rai, tr─âia singur─â, Cire╚Öoaia, o femeie ursuz─â ╚Öi ciudat─â, ├«ntr-o cas─â a╚Öezat─â ├«n v├órful unei coline. Casa ei avea ziduri de piatr─â ├«nalte ╚Öi nimeni nu putea s─â arunce vreo privire spre locul unde tr─âia ea. ├Än fa╚Ťa casei ei, cre┼čtea un pom ├«nalt cu coroana ramificat─â ce rodea ni┼čte fructe neasemuite.

Prim─âvara, pomul f─âcea ni╚Öte flori cu petalele albe ╚Öi ginga╚Öe ╚Öi dup─â ce acestea se scuturau, pe ramurile lui ├«╚Öi f─âceau apari╚Ťia ni┼čte bobi┼úe mici ┼či verzi ce at├órnau perechi, perechi la cap─âtul unor codi┼úe lungi ┼či sub┼úiri. Apoi cre┼čteau, cre┼čteau, p├ón─â ├«ncepeau s─â se p├órguiasc─â. Oamenii le numeau fructele Cire┼čoaiei, dup─â numele femeii sau mai simplu cire┼če, iar pomul il numeau cire┼č. Nimeni nu mai intalnise asemenea fructe ┼či nimeni nu ┼čtia de unde se ivise pomul ├«n curtea Cire┼čoaiei.

Loading...

Femeia isi p─âstra secretul cu str─â┼čnicie c─âci mul╚Ťi ├«ncercau s─â-l cultive pun├ónd s├ómburii cire┼čelor ├«n p─âm├ónt, ud├óndu-i ┼či a┼čtept├ónd s─â r─âsar─â ceva. Din p─âm├ónt, ├«ns─â, nu r─âs─ârea niciodat─â nimic.

Femeia, cu fructele ei, facea bani frumo┼či si vestea lor se dusese departe. Pre┼úul lor era mare, astfel ├«nc├ót numai boga┼úii le puteau m├ónca.. Cire╚Öele se coceau ├«naintea tuturor altor fructe, iar copiii le priveau cu jind, ro┼čii ┼či c─ârnoase, printre frunzele crengilor ce se vedeau de dup─â zidul cel ├«nalt de piatr─â. Ce f─âcea femeia cu banii? Ridica zidul tot mai ├«nalt, ca nimeni s─â nu ajung─â, nici m─âcar cu privirea la cire╚Öul ei.

L├ónga zidul Cire╚Öoaiei, era o c─âsu┼ú─â s─âr─âc─âcios─â, plin─â de copii, pe care-i cre┼čtea sora lor mai mare, dup─â ce p─ârin┼úii lor murisera. Fata muncea din cas─â-n cas─â, pe la str─âini, pentru o buc─â╚Ťic─â de p├óine cu care-┼či hr─ânea fr─â┼úiorii. Fructe m├óncau destule de prin livezi, dar, f─âr─â ├«ndoiala, copiii ╚Öi-ar fi dorit sa guste din fructele Cire╚Öoaiei, dac─â nu ar fi fost goni╚Ťi tot timpul.

├Äntr-o zi, Cirea┼čoaia s-a ├«mboln─âvit. Nu avea pe nimeni care s-o ├«ngrijeasca, m─âcar s─â-i fi dat un pahar cu ap─âÔÇŽ! C─âci traise doar cu cire╚Öul ei. Oamenii treceau nep─âs─âtori pe l├óng─â poarta ei, ├«nchis─â cu ╚Öapte lac─âte ╚Öi se g├óndeau to╚Ťi c─â femeia ├«╚Öi merita soarta.
Doar sora cea mare avea mil─â de biata b─âtr├ón─â. Fata cu suflet de aur, ├«i l─âsa la poart─â, ├«n fiecare diminea┼ú─â, c├ónd pleca la munc─â, c├óte o g─âleat─â cu ap─â, iar seara, la ├«ntoarcere, c├óte o buc─â╚Ťic─â din p├óinea pe care o c├ó┼čtigase.
Dup─â ceva vreme b─âtr├óna a ├«nceput s─â lase ┼či ea la poart─â c├óte un pumn de cire┼če. Mare a fost bucuria fetei, dar ┼či mai mare a fr─â┼úiorilor ei. ├Ä┼či ├«mp─âr┼úeau ├«n mod egal bobi╚Ťele ro╚Öii ╚Öi parfumate ┼či le m├óncau ├«ncet, ca s─â nu se termine prea repede.
├Äntr-o sear─â, pe c├ónd fata se ├«ntorcea de la lucru, a g─âsit-o pe Cire┼čoaia ├«n poarta casei. Femeia i-a f─âcut semn s─â intre si i-a dat ├«n bra┼úe un co┼č mare plin cu cire┼če. I-a spus s─â le aleag─â pe cele cu codi┼úele unite perechi ┼či s─â le pun─â la urechile fr─â┼úiorilor ei ca ni┼čte cercelusi! Restul cire┼čelor s─â le m─ân├ónceÔÇŽ Apoi, f─âr─â s─â-┼či dea jos de la urechi cerceii din cire┼če, s─â sape o groap─â ├«n fa┼úa casei lor ├«n care s─â pun─â to┼úi s├ómburii fructelor m├óncate.

Fata a luat co┼čul, i-a mul┼úumit b─âtr├ónei ╚Öi s-a ├«ndreptat spre cas─â. A f─âcut ├«ntocmai cum a ├«nv─â╚Ťat-o Cire╚Öoaia.. ! ╚śi nu dup─â mult─â vreme, ├«n fa┼úa casei sale s─âr─âc─âcioase s-a ├«n─âl╚Ťat un cire┼č mare, frumos ┼či plin de fructe.

╚śi, ├«n scurt timp, colinele s-au umplut cu ace┼čti pomi ┼či, bine├«n╚Ťeles, de copii cu cire┼če cercelusi, la urechi. Vestea s-a r─âsp├óndit dincolo de ╚Ťara care se numea, de atunci, ┼óara Cire┼čelor. Veneau acolo, oameni de toate neamurile ╚Öi plecau cu c├óte un co┼č cu cire┼če, pe care ├«l primeau f─âr─â bani, odat─â cu secretul ├«nmul┼úirii minunatului pom.

┼×i astfel cire┼čul a devenit faimos ┼či s-a r─âsp├óndit ├«n lumea larg─â. Ba chiar ┼či luna iunie, luna ├«n care se coc cire┼čele, a fost numit─â de cei b─âtr├óni ┼či de calendarele biserice┼čti: ÔÇ×Cire┼čarÔÇŁ!

Cu timpul povestea s─âdirii cire┼čului s-a mai uitat. A r─âmas, ├«ns─â, de-a lungul timpului, bucuria copiilor ╚Öi p─ârin╚Ťilor lor, care ┼či ├«n zilele noastre ├«┼či mai pun cire┼če cercelu╚Öi, la urechiÔÇŽ

 




Categorii