Creme si Budinci

Rețetă de post – Prăjitură din foi de napolitană cu cremă caramel

 

 

Rețetă de post – Prăjitură din foi de napolitană cu cremă caramel

 

 

Mi-a venit ideea sa fac caramel simplu, doar cu zahar si margarina, intr-o zi de post, dupa ce vazusem la TV cum se face un sos de caramel rapid, pentru o prajitura sau o inghetata, ca si la briosele cu crema si umplutura de caramel. Sigur, la sosul caramel se adauga unt si frisca lichida, dar cum era post, nu puteam pune decat margarina, asa ca mi-am spus ca ar fi bine sa incerc, sa vad cum iese. Am studiat intai cum se face crema pe care o facusem si in trecut, cu oua, nuci si biscuiti, pe langa margarina si zahar si am constatat ca trebuia o cantitate dubla de zahar fata de cantitatea de margarina. Iata cum am facut :

Ingrediente:

– 4 foi de napolitana din comert
– 500g zahar
– 1 pachet margarina
– 1 lingura buna de unt de arahide (la alegere, dar nu e obligatoriu)

Mod de preparare:

Am pus zaharul intr-o cratita la focul mare dat la mic si am asteptat sa se caramelizeze.

Cand a inceput sa-si schimbe culoare intr-un punct, am miscat cratita, rotind-o usor ca sa se amestece zaharul si sa nu se arda,  si tot asa, pana cand s-a topit si s-a caramelizat tot zaharul, adica era maroniu-roscat si avea consistenta unui sirop.

Dupa ce zaharul a fost caramelizat,  am adaugat imediat margarina si am amestecat usor, ca sa nu sara stropi pe mine, pana cand s-a incorporat bine in zaharul ars si a devenit ca o crema cleioasa.

ATENTIE : In momentul in care se adauga margarina (sau orice altceva, mai rece) in zaharul ars, amestecul incepe sa clocoteasca “cu bulbuci” si pot sari stropi fierbinti. 

L-am lasat putin sa se racoreasca si sa se mai inchege.

Daca cantitatile sunt corecte, caramelul se face destul de gros si se poate pune cald pe foile de napolitana, deoarece, fiind in strat subtire, se raceste mai repede si se intareste in timp ce il intind. Chiar e mai bine sa fie cald, altfel se intinde mai greu, lipindu-se de cutitul cu care il intind.

Am pus jumatate de cantitate pe o foaie de napolitana, apoi am pus alta deasupra, iar restul l-am intins intre alte 2 foi de napolitana.

Mai tarziu am taiat napolitanele in bucati mai mici si le-am tinut asa la frigider.
Mi s-a intamplat sa fac un caramel pe care am vrut sa-l racesc in apa, dar s-a taiat, ca maioneza, adica s-a separat zaharul de margarina si zaharul avea un aspect de “taiat”, nu mai era omogen – compozitia fiind parca facuta din bucatele mici, separate de grasime. L-am incalzit din nou, dar tot nu se lega, asa ca m-am gandit ca ar fi bine sa pun niste unt de arahide, procedand in acelasi fel ca la maioneza taiata, la care se mai pune un ou ca s-o dregi. Deci am pus o lingura de unt de arahide, tinand caramelul pe foc si amestecand incontinuu, pana cand s-a legat din nou. Apoi l-am dat deoparte si nu am mai incercat sa-l racesc. Doar l-am lasat vreo 10 minute sa se mai raceasca, apoi l-am pus intre foile de napolitana si l-am dat la rece.
Caramelul acesta simplu e cam tare daca e tinut la frigider, cam asa ca alvita de pe vremuri. De aceea e mai bine daca scot bucatile de napolitane din frigider, cu 5 minute inainte de a le manca. Si, mai ales, trebuie sa am mare atentie la dinti!

Pofta buna!

 




Categorii