Tuia
Tuia este un arbust bogat în uleiuri esențiale care înfrumusețează și înmiresmează parcurile cu frunzele și fructele sale verzi și parfumul lor îmbietor.
Puțini dintre noi știm că această rășinoasă este mai mult decât o plantă decorativă.
Tuia este înzestrat cu proprietăți vindecătoare de excepție: antifungice, antiseptice, calmante, cicatrizante și imunitare la nivel local. Ajută îndeosebi la reducerea durerilor, tonifierea pielii și tratarea afecțiunilor dermatologice.
Utilizări
În scop terapeutic se folosesc atât frunzele, cât și fructele – care au rezultate bune în diminuarea durerilor și umflăturilor cauzate de gonartroză (artroza genunchiului).
Indienii folosesc de mult timp frunzele strivite și seva de tuia pentru rănile deschise și durerile de oase. Însă abia de un secol călugării români au descoperit leacurile obținute din arbust.
Biologul Virginia Ciocan recomandă tuia în uz extern pentru tumori ale pielii, plăgi cu risc de malignizare, vegetații veneriene și anale, bătături și mirosul picioarelor.
Unguentul de tuia
Pentru vindecarea rănilor și ușurarea durerilor reumatice se poate folosi unguentul de tuia. Acesta se găsește gata preparat în magazinele naturiste, însă dacă aveți posibilitatea să culegeți tuia, îl puteți face singuri în casă, în următorul fel:
Rețetă
- 6 linguri de unt de casă
- 2 linguri de frunze de tuia
- 1 lingură de miere
- 2 lingurițe de ceară de albine
Se pune untul la topit într-o cratiță. Când a devenit lichid, se adaugă frunzele de tuia tocate mărunt, mierea și ceara de albine. Se amestecă în continuu, cu o lingură de plastic sau de lemn.
După ce s-a topit ceara, se ia vasul de pe foc și după ce se răcorește, se strecoară printr-o sită deasă, presând și materialul vegetal, pentru a extrage tot lichidul.
Se toarnă apoi într-un borcănel de sticlă sau într-o cutiuță de plastic. Se lasă să se răcească de tot, pentru a se solidifica, apoi se pune capacul și se păstrează în frigider.
