Povesti de viata

10 lucruri putin stiute despre Decebal, ultimul rege al Daciei. De ce era considerat cel mai temut dusman al Romei Antice

 

 

 

 

Decebal a fost ultimul rege al Daciei si un personaj de legenda in istoria poporului roman. A fost omul care a condus armatele Daciei in cele mai crunte infruntari din Antichitate. Decebal a sfarsit ucigandu-se, iar dupa moartea sa, o parte a teritoriilor aflate in stapanirea lui au intrat in componenta Imperiului Roman.

Decebal, ultimul rege al Daciei, este unul dintre personajele fascinante din istoria romanilor. Domnia sa, de doua decenii, a avut loc intr-o perioada in care Imperiul Roman se afla intr-o continua expansiune si reprezenta cea mai mare amenintare pentru poporul care stapanea teritoriile actuale ale Romaniei.

Armatele regelui dac au fost infrante in cele din urma de romani, iar o parte a tarii a devenit provincie a Imperiului. Totusi, regele infrant a ramas in istorie ca un adversar de temut chiar si pentru puternicul Imperiu Roman.

 

Iata zece lucruri mai putin cunoscute despre regele Decebal:

 

1. Cea mai faimoasa descriere Istoricul latin Cassius Dio l-a prezentat pe Decebal ca fiind un dusman de temut al romanilor.

„Decebal, regele dacilor, era priceput in ale razboaielor si iscusit la fapta, stiind cand sa navaleasca si cand sa se retraga la timp, mester in a intinde curse, viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si a scapa cu bine dintr-o infrangere: pentru cari lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut”, relata Dio Cassius, in Istorii, volumele in care a descris razboaiele daco-romane.

2. Cum a ajuns rege

Potrivit istoricilor, Decebal s-a nascut intre anii 50 si 60 ai erei noastre si a ajuns la conducerea tarii in anul 87, intr-o perioada in care Dacia se afla sub amenintarea armatelor romane.

Puterea i-a fost cedata de bunavoie, potrivit relatarilor unor istorici antici, de catre regele Duras, iar decizia a permis astfel reorganizarea si intarirea statului dac. Decebal ar fi fost fiul regelui Scorilo, potrivit interpretarii date de istorici unei inscriptii descoperite in Sarmizegetusa Regia.

Este vorba de un vas, probabil unul de cult, stantat cu inscriptiile Decebalvs Per Scorilo, scrise cu litere latine. IstoriculHadrian Daicoviciu a tradus inscriptia prin: Decebal fiul lui Scorilo. „Intr-adevar, cuvantul per (inrudit cu latinescul puer) are in limba traco-dacilor intelesul de „fiu”, ca, de pilda, in numele Zuper. Alfabetul grecesc e inlocuit cu cel latin; pe marele vas de cult descoperit la Sarmizegetusa inscriptia DECEBALVS PER SCORILO e redactata in limba dacilor, dar cu litere latine”, constata Hadrian Daicoviciu, in volumul Dacii (1965)

3. Cum arata regatul lui Decebal

In vremea lui Decebal, regatul dac a cuprins Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul si sudul Moldovei, fiind considerat mai puternic si mai bine organizat, decat in vremea regelui Burebista, chiar daca era mai putin intins. Grenitele statului dac erau la sud si la vest Dunaera, la est Prutul si Dunarea, Dobrogea fiind sub influenta romana, iar la Tisa si Prutul. Capitala era la Sarmizegetusa Regia, in Muntii Orastiei.

4. Primii ani de razboi ai lui Decebal

Din primii ani de domnie ai lui Decebal, Dacia se afla in conflict cu Imperiul Roman. In vremea imparatului  Domitian, romanii au invadat teritoriile din sudul tarii, insa initial au fost infranti si zdrobiti. In anul 88 romanii reusesc sa obtina o victorie impotriva dacilor, la Tapae (Portile de fier ale Transilvaniei, din zona Ulpia Traiana Sarmizegetusa), iar ulterior intre cele doua popoare se instaureaza pacea. Desi Decebal fusese infrant, tratatul de pace incheiat cu Roma ii era avantajos, sustin istoricii. Decebal a fost numit rege clientelar al Romei, dar regatul sau beneficia de subventii din partea Romei, care a trimis in Dacia ingineri constructori si instructori militari, astfel incat tara sa se poata dezvolta si organiza.

5. Cum a primit numele Decebal

Istoricii sustin ca numele Decebal inseamna „cel curajos” sau „cel puternic”. Regele dac s-a numit Diurpaneus inainte ca faima cucerita in razboaiele de la Tapae sa ii aduca acest supranume. Unul dintre aceste razboaie a fost purtat cu armatele imparatului Domitian, conduse de generalul Fuscus. In anul 87, romanii au trecut Dunarea, dar au fost opriti la Tapae, in urma unei ambuscade planuite de Decebal. Istoricii sustin ca aproape toti soldatii din Legiunea a V-a Aludae au fost ucisi, impreuna cu generalul Cornelius Fuscus. Inainte de aceasta batalie, Decebal, vazand numarul mare al fortelor armate romane, a propus incheierea unui tratat de pace, insa a fost refuzat.

„Atunci a trimis o noua solie, cu instiintarea ca de-i vor cere lui romanii pe viitor pace, nu o va da decat in schimbul unui tribut de doi oboli pe an de fiecare cap de roman din imperiu. Se pare ca Fuscus a luat atunci insulta asupra sa si ca a intrat — pe cat de furios, pe atat de imprudent — in Dacia, spre a pedepsi pe Decebal. Avand un astfel de temperament, intelegem cum Fuscus a putut fi atras in cursa si sfarmat, de cumintele, socotitul si plinul de resurse strategice, Decebal al Dacilor. Steagurile si prada cucerite de la romani — acum se va fi prapadit intreaga Legio V Alaudae — fura duse — stim sigur acest lucru dela Cassius Dio — nu la Sarmizegetusa, ci in alte burguri din munti”, scrie istoricul Vasile Parvan, in volumul Getica (1926).

6. Cum i-a inselat pe romani

O alta marturie a iscusintei regelui dac in razboi a venit in urma infrangerii din anul 88, de la Tapae, unde dacii au incercat sa tina piept invaziei legiunilor romane conduse de generalui Tettius Iulianus. Istoricii sustin ca atunco legionarilor romani li s-a ordonat sa isi inscrie fiecare numele pe scut, pentru a putea fi urmariti in lupta. I-au invins pe daci, insa au suferit pierderi insemnate.

Armata lui Decebal s-a retras in munti, din calea romanilor, care au renuntat sa o urmareasca si sa o zdrobeasca. O legenda spune ca una dintre capcanele intinse de regele Decebal romanilor a fost cea a curatarii trunchiurilor de copaci dintr-o padure, pe care le-au impodobit cu arme si armuri, astfel incat legionarii au crezut ca au in fata o mare armata si au evitat inaintarea spre Sarmizegetusa.

O alta istorisire despre batalia de la Tapae il prezinta pe dacul Vezinas, cel care a scapat de captivitate prefacandu-se mort, pe campul de lupta, si fugind apoi noaptea la adapost.

7. Armata lui Decebal

Potrivit istoricilor, armata lui Decebal se putea ridica la 60.000 de oameni, dintre care 40.000 erau daci, iar restul proveneau din randurile triburilor germanice si sarmatice, care le-au fost aliate dacilor impotriva romanilor.

Despre organizarea armata a dacilor a scris istoricul Vasile Parvan. „Atat organizarea trupelor, pe cete comandate de sefi priceputi in ale razboiului (mai ales de guerilla si de stratageme), cat si armamentul si masinile de razboi, getii le puteau perfect invata dela regii elenistici, ai Macedoniei si Thraciei, cu cari fusesera in necontenite lupte, sau la cari servisera ca mercenari.

Dar principalele lupte ale getilor nu erau cu Grecii ori, pe urma, cu Romanii, ci cu barbarii inconjuratori: Scytho-Sarmati, Suebi, Bastarni, Celti de toate felurile, in sfarsit Thraci. Prin urmare oastea getica fiind mai mult o periodica ridicare in masa a populatiei taranesti turburate de vecinii nomazi si pradalnici, va fi avut acelas caracter, ca si oastea principatelor romane de mai tarziu: cete taranesti, inarmate adesea cu simple unelte agricole, ori maciuci si buzdugane de lemn strujit si parlit.

Pe vremea lui Decebal, dacii aveau de mult cetati tari si masini de razboiu dupa modelele romane. Dar chiar in razboiaiele cu Traian, dacii apar pe Columna tot ca niste tarani, inarmati ad-hoc, iar nu ca oaste de meserie”, scrie Vasile Parvan. Istoricul adauga ca dacii intrebuintau la atac ordinea de lupta in forma de pana, care sa intre si sa rupa in doua frontul dusman.

8. Razboaiele daco-romane

In primul razboi de cucerire a Daciei, romanii au folosit o armata care ajungea la 150.000 de militari. Razboiul a inceput in primavara anului 101, dar fusese pregatit din anii precedenti. Aurul si celelalte resurse ale Daciei si forta amenintatoare a statului lui Decebal au fost cauze pentru care imparatul Traian a dorit cucerirea acestui teritoriu.

In timpul primului razboi, romanii au reusit sa distruga mai multe fortarete din Muntii Orastiei, dar apropierea iernii i-a obligat sa isi incetineasca inaintarea. O legenda prezinta armata romana in fata unei cetati dacice, gasind infipte in pari craniile prizonierilor romani. Bataliile dintre daci si romani duc la pierderi mari de ambele parti si se incheie la sfarsitul anului 102, cu un armistitiu dictat de Traian, defavorabil dacilor.

Al doilea razboi daco-roman a inceput in primavara anului 105, cand Decebal, bazat pe sustinerea aliatilor sai, ataca legiunile romane cantonate in Dacia, cu intentia de a recupera teritoriile pierdute. Represaliile romanilor, care dispuneau la acea vreme de o armata extinsa pana la 200.000 de oameni, sunt puternice. Ele duc in vara anului 106, la cucerirea si distrugerea Sarmizegetusei Regia. Razboiul se incheie astfel cu infrangerea dacilor, cu moartea regelui Decebal, si cu proclamarea Daciei ca provicie romana.

9. Comoara lui Decebal

Istoricii care au relatat despre razboaiele daco-romane afirma armatele imparatului Traian au luat prazi care au totalizat peste 160 de tone de aur si 300 de tone de argint. Cucerirea Daciei a fost sarbatorita timp de 123 de zile pe strazile Romei, iar cetatenii ei au fost scutiti timp de un an de plata impozitelor. Inainte ca Dacia sa fie cucerita de romani, Decebal ar fi ascuns insa o parte a comorilor in albia raului Sargetia, care curgea in apropierea capitalei Sarmizegetusa Regia, potrivit lui Dio Cassius. “Decebal abatuse raul cu ajutorul unor prizonieri si sapase acolo o groapa.

Pusese in ea o multime de argint si de aur, precum si alte lucruri foarte pretioase, asezase peste ele pietre si ingramadise pamant, iar dupa aceea aduse raul din nou in albia lui. Tot cu oamenii aceia Decebal pusese in siguranta, in niste pesteri, vestminte si alte lucruri la fel. Dupa ce facu toate acestea, ii macelari, ca sa nu dea nimic pe fata”, relata Dio Cassius. Istoricul roman sustine insa ca Decebal a fost tradat de Biciclis, unul dintre apropiatii sai, cazut prizonier in razboi, iar romanii ar fi descoperit comoara. O alta relatare despre comoara lui Decebal a revenit in actualitate 14 secole mai tarziu, cand localnicii au gasit in raul Strei tezaure extrem de valoroase, despre care se credea ca au apartinut regelui dac.

„Mergea niste pescari romani cu seicile din Muresu in Streiu si, legandu-si luntrile cu un trunchiu, au zarit ca sclipeste ceva. Vrand sa scoata din apa cceea ce sticlise prin radacinile lemnului si cercand mai de adinsul, au aflat si mai multi galbeni, mai cu seama de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscriptie greceasca. Cum am inteles din oameni vrednici de credinta, la 400.000 de galbeni si multi sloi (n.r. piese) de aur au aflat.”, relata Gheorghe Sincai, in Hronica Romanilor.

10. Cum a murit Decebal

Scena dramatica a mortii lui Decebal a fost ilustrata pe Columna lui Traian. Fresca il infatiseaza pe acesta inconjurat de ostasii romani, in timp ce isi taie gatul cu un pumnal. “Decebal stia bine ca dupa ce totul a fost pierdut urma sa fie tarat in robie, sa impodobeasca triumful imparatului invingator. Mandria lui nu suporta o asemenea rusine si de aceea a preferat sa-si curme singur viata”, explica istoricul Ioan Horatiu Crisan. Scena a fost relatata si de istoricul latin Dio Cassius.

„Cand a vazut Decebal ca scaunul lui de domnie si toata tara sunt in miinile dusmanului, ca el insusi este in primejdie sa fie luat prizonier, isi curma zilele. Capul sau fu dus la Roma”, relata istoricul latin Dio Cassius. Despre locul unde s-ar fi petrecut evenimentul se stie mai putin. Unii istorici plaseaza sinuciderea in apropierea cetatii Sarmizegetusa Regia, iar o legenda spune ca acesta ar fi Poiana Omului, din Muntii Orastiei.

 

Sursa: identitatea.ro




Categorii

loading...
error: Content is protected !!