Viata trece foarte repede…
Deseori nu constientizam cat de diferita este viata pe care o traim de cea pe care o ne-o imaginam in visele noastre. In urma acestor concluzii este simplu sa te transformi in persoana care iti era frica sa fii.
John Jerrison, un bancher australian de 46 de ani explica cum si-a trait viata si cum a devenit strain pentru sine insusi.
Viata mea a trecut degeaba. Am 46 de ani, si am un singur sfat pentru voi. El va prinde bine celor care acum stau la intersectia drumului lor.
Majoritatea oamenilor, isi traiesc viata degeaba, si absolut diferit de modul in care si-ar dori sa o traiasca.
Ma numesc John. Trebuie sa-mi scad tensiunea. Sunt un bancher care a trait viata intr-un mod absolut diferit de modul in care as fi vrut s-o traiesc.
Visele mele, pasiunile mele nu mai sunt. Lucrez de la 9 la 7. 6 zile in saptamana. Ultimii 26 de ani din viata mea. Am ales cel mai simplu drum posibil. In rezultat, acest drum m-a schimbat.
Astazi am aflat ca sotia m-a minti in ultimii 10 ani de casnicie. Fiul meu nu are niciun sentiment fata de mine. Am inteles ca am scapat inmormantarea tatalui meu in schimbul la nimic. Nu sunt indragostit, nu calatoresc prin lume, nu-i ajut pe saraci.
Toate astea nu sunt deloc ceea la ce visam cand eram un tanar arogant de douazeci si ceva de ani. La 20 de ani aveam senzatia ca m-am nascut aseara, si sunt creat pentru a schimba lumea. Oamenii ma iubeau, eu ii iubeam pe ei. Eram progresiv, creativ, spontan, pregatit pentru orice risc.
Aveam doua vise. Vroiam sa scriu o carte, un adevarat bestseller. Si vroiam sa calatoresc prin lume si sa-i ajut pe oamenii fara case.
Pe atunci pe viitoarea mea sotie o stiam de patru ani. Iubire tinereasca. Ea ma iubea pentru faptul ca era imprevizibil, pentru ca eram energic si capabil sa fac pe oricine sa zambeasca. Ne simteam iubiti.
Stiam ca cartea mea va schimba candva lumea. Pe propria experienta le-as fi povestit oamenilor ca este minunat ca suntem diferiti.
La 20 de ani am scris primele 70 de pagini ale acestei carti. Acum am 46, iar paginile tot atatea au ramas.
Cand aveam 20 de ani am incercat sa fac alpinism in Noua Zeelanda si in Filipine. Planificat o calatorie mare prin Asia, apoi prin Europa si mai ales prin America. Stiti in cate tari am fost in ai mei 46 de ani? In doua: Filipine si Noua Zeelanda.
Nu stiu cand lucrurile au inceput sa mearga pe dos. Imi pare rau. Aveam 20. Eram singurul copil in familie. Aveam nevoie de stabilitate. De aceea, mai intai am facut universitatea, apoi am primit un loc de munca care imi dicta cum sa traiesc.
Am muncit mereu de la 9 la 7. La ce ma gandeam?
Cum am putut sa-mi transform viata intr-o munca continua? Vin acasa, iar cina, mai stau cu nasul in foi, apoi ma culc. La 10 seara. Pentru ca maine trebuie sa ma trezesc din nou la 6. Doamne, nu pot sa-mi amintesc cand am facut pentru ultima data dragoste cu sotia mea.
Aseara ea nu a rezistat, si a recunoscut ca ma inseala de 10 ani. 10 ani. Se pare ca e prea mult timp pentru a nu observa? Ma doare nu atat faptul ca mi-a spus ca m-am schimbat. Nu mai sunt barbatul cu care s-a maritat. Ce s-a intamplat in acesti zece ani? Nu tin minte nimic in afara de munca. In acesti ani am fost bancher. Dar nu am fost sot. Si nu am fost eu.
Cine sunt eu? Ce s-a intamplat cu noi? Nici macar nu sunt capabil sa cer divortul sau sa strig la ea. Nici macar nu pot sa plang. Cand mi-a spus ca ma inseala, nu simteam nimic.
Daca sincer, imi este indiferent ca sotia m-a mintit. Mai important este altceva: faptul ca am inteles ca mor. Din interior. Mor mai repede decat imi pare.
Ce s-a intamplat cu acel tanar vesel, caruia ii placea sa riste, care visa sa mearga peste tot si sa exploreze lumea? Si ce s-a intamplat cu fata care era candva cea mai frumoasa din liceu,iar acum se plictiseste alaturi de mine? Si eu eram popular tot timpul, dar am ramas fidel.
Sursa: De Vorba cu Tine
