Sfaturi utile

Cel mai mare succes în viață îl au cei care au avut note de 7 sau 8

Loading...

 

 

 

 

Multi oameni nu inteleg drumul pe care merge educatia in Romania. Si nici nu au cum sa inteleaga. Daca nu ai lucrat vreodata in business, ca sa VEZI si sa SIMTI cum se pune problema, …e foarte greu de inteles ce este gresit.

Si, mai mult de atat, daca persisti sa mergi paralel cu drumul, fiind convins ca mergi pe drumul bun, e si mai greu sa intelegi cealalta Romanie, cea care se chinuie sa produca plus-valoare.

1. Business-ul are nevoie de “tigri” si noi producem “iepurasi”. Pe banda rulanta.

“Tigri”, adica oameni dezinvolti, comunicativi, colaborativi. Plini de energie si creativi. Oameni asumati, deschisi, capabili sa-si exprime punctul de vedere, capabili sa ia decizii, constructivi. Cu obiective clar setate. Adica invers fata de produsul final al educatiei nationale.

Intrat in scoala, un copil invata de la cea mai mica varsta ca profesorul este un fel de zeu pe care nu trebuie sa-l deranjezi cu intrebari. Este intrata in cultura noastra idea ca, la scoala, copiii trebuie sa fie ascultatori, umili. “Sa fii cuminte. Sa asculti pe doamna.”. Un copil educat 18 ani intru umilinta nu se va transforma intr-un “tigru” la maturitate.

Declarativ, ne propunem sa crestem lideri si, din pacate, crestem oameni fara incredere de sine. Inconstienti de propriul potential. Increderea de sine este boala nationala cu cea mai mare incidenta in randul populatiei. Nu vorbeste nimeni despre asta. Crestem copiii intr-o stare de frica zilnica cu metode de acum 100 de ani.

Ne crestem copiii fara sa le dam posibilitatea sa exprime ce simt fata de o idee, fata de o materie, un profesor sau sistem. Ne crestem copiii cu forta, iar ei nu se pot opune la asta. Ne crestem copiii fara atentie la nevoile lor, la stilul lor de invatare sau adaptat vremurilor lor. Incercam din rasputeri sa mentinem un sistem invechit peste o generatie cu totul altfel decat am fost noi vreodata. De aceea, chiar si cei mai buni elevi urasc la propriu scoala. Dar si asta ni se pare normal si o vedem ca pe un fel de s@crificiu la care trebuie sa se supuna. Realitatea este ca nu trebuie.

2. Distanta dintre teorie si practica este enorma

Business-urile vor oameni cu abilitati clare, specifice, in timp ce sistemul de educatie din Romania investeste in cultura lor generala.

Tinerii sunt aliniati perfect cu ceea ce isi doresc business-urile. Ei vor sa studieze lucruri practice. Din pacate, nu au ocazia. Sa mai adaugam si faptul ca teoria studiata este de cele mai multe ori aliniata anilor ‘70?

Suntem tara paradoxului in care profesorii se simt cel mai bine pregatiti, dar avem cei mai slab pregatiti copii la nivel global. Realitatea? Tinerii pleaca sa studieze in strainatate. Iar in ultimul an a crescut simtitor numarul parintilor ce isi trimit copiii sa faca liceul in strainatate. 99,8% dintre copiii cu care lucram pleaca la studii in strainatate. No comment…

3. “Daca nu esti de 10, nu ai nicio sansa in viata”. Asta transmite scoala.

Realitatea este ca toti tinerii determinati, curajosi si cu initiativa reusesc sa-si traiasca mai bine viata.

Nu exista niciun studiu in lumea asta care sa arate ca a fi de 10 pe linie la scoala inseamna succes garantat. Dimpotriva. In toate studiile longitudinale realizate pana in prezent, cel mai mare succes in viata il au tinerii cu note de 7-8. De ce? Pentru ca ei sunt cei care au timpul necesar sa-si dezvolte abilitatile cerute de mediul de business. Pentru ca ei sunt cei care au inteligenta celor de 10, dar nu vor sa si-o alinieze unui sistem in care nu cred. Ei sunt cei mai mari critici ai sistemului scolar. In timp ce tinerii de 10 sunt preocupati de note si de invatat perfectiunea, cei de 7-8 deprind scoala vietii. Invata sa argumenteze, sa testeze. Isi asuma esecul si nu renunta.

Exact asta este problema noastra. Lucram cu copii cu note foarte bune, dar incapabili, spre exemplu, sa sustina un speech public sau sa aiba o opinie personala. Lucram cu copii premianti constant, dar care nu au incredere in ceea ce sunt sau pot fi.

4. “Spune-mi ce talent ai ca sa ti-l scoatem rapid din cap”

Talentul este poarta tinerilor spre succes. Scoala are grija sa le inhibe orice umbra de talent. In schimb, business-urile cauta talente. Si nu prea gasesc, scrie hotnews.ro.

Toti copii au talent la ceva. Nu exista copil care sa nu aiba preferinte, care sa nu simta placerea de a face ceva anume. Unii la muzica, unii la desen, altii la vorbit, altii la a scoate esentialul din orice sau in a observa lucruri. Nu conteaza in ce domeniu ai talent, conteaza doar sa-l hranesti, sa-l antrenezi.

Scoala din Romania inhiba iremediabil tinerii de la dezvoltarea talentelor lor si ii aliniaza egal intr-un sistem cu cerinte specifice, clare, uniforme. Dar, talentul nu este uniform. Toti copiii trebuie sa stie sa calculeze aria unui…

Cred ca cel mai mare bine pe care poti sa-l faci unui copil este sa-i hranesti talentul, sa nu-l lasi sa se stinga. Si aici, tot respectul pentru parintii care inteleg acest lucru si investesc constant in talentul copiilor lor. Mediul de business are nevoie de talente, in orice domeniu. Pentru ca talentul produce cea mai mare plus-valoare. Lucrurile comune sunt si vor ramane mediocre.

5. “Nu conteaza ce crezi tu. Conteaza cat ai memorat!”

Inteligenta inseamna memorare de idei/concepte noi PLUS efortul de a face ceva cu ceea ce ai memorat. De a integra ceea ce este nou in ceea ce stii deja. In a schimba ceea ce stii deja, integrand practic ce ai memorat.

Un sistem de educatie bazat strict pe memorare este naucitor. Milioane de tineri sunt fortati sa memoreze aberant fraze, texte, formule. Un volum urias de informatie fara noima in capul lor. Nu este de mirare nivelul actual de analfabetism functional. Este normalitatea sistemului in care schimbarea este doar de forma, nu de fond. Schimbarea de fond ar trebui sa puna copilul si dezvoltarea lui in centrul atentiei. Acum se pune in centrul atentiei volumul de cunostinte. El trebuie acumulat. Cu orice pret.

Scoala, efort personal, mii de ore de meditatii. Nu mai vorbesc de sistemul actual de notare. Desuet. Dar, extrem de facil pentru profesor. A scris copilul cuvantul X, primeste punctele. Nu l-a scris, nu primeste nimic. Cel mai mare OZN pentru “cultivatorii” generatiilor tinere este evaluarea inteligentei.

Vorbeam cu un profesor care, cu maxima sinceritate, imi spunea ca nu stie cum sa evalueze inteligenta la istorie. Da, este greu. Nu merge pe un sistem mecanicist de tipul “Daca…, atunci…”. Pentru ca inteligenta inseamna creativitate. Cum evaluez creativitatea? Tot OZN. Punand accentul pe memorare, in timp, IQ-ul copiilor nostri scade. Ii pasa cuiva?

Business-urile apreciaza inteligenta. O idee inteligenta produce plus-valoare. Si cea mai simpla metoda de evaluare a inteligentei este plus-valoarea. Dar, daca sistemul de educatie este excesiv teoretic, cum ar putea el vreodata sa evalueze plusvaloarea?

6. Mandri ca suntem impotriva naturii

Stim ca oamenii se dezvolta diferit. Copiii evolueaza diferit. Mental, emotional, social etc. Dar, cerintele scolare le cer opusul, adica sa fie la fel, sa se raporteze la aceleasi repere. Inregimentati in clase, merg cu totii inainte, fara sa stie unde sau de ce. Acest sistem de educatie a fost cladit special in epoca de expansiune industriala. Atunci aveam nevoie de multi oameni formati “la fel” pentru a face fata nevoii masive de “personal”.

Dar astazi? Astazi mai este nevoie de asa ceva? Nu. Cu certitudine, nu. Mii de absolventi de ASE sau Drept nu isi gasesc drumul dupa absolvire. Mii de tineri se raporteaza doar la examene si isi finalizeaza studiile fara sa vina in piata cu ceva special. Fara sa aduca vreo contributie, fie ea si infima. Avem mase amorfe de absolventi mototoliti prin examene inutile, fara gandire proprie sau initiativa.

Astazi avem nevoie de oameni care sa dezvolte Romania, oameni care sa gandeasca antreprenorial, care sa determine schimbari micro in sectoarele lor de activitate, cu gandul ca suma schimbarilor lor va determina una macro, o evolutie fireasca a societatii. Asta ar fi normalitatea.

Din pacate inca suntem mandri si tributari unui model de gandire invechit. “A terminat cu 10!!!”, “A intrat la…”, “E cel mai bun din clasa!” Haideti sa ne intrebam la ce folosesc aceste rezultate. Care este finalitatea formarii unui tanar. Care este planul lui.

7. Educatia este strategie nationala

Asta doar la nivel declarativ. Doar pe hartie. O strategie este definita simplu, are logica, este intuitiva si iti dai seama imediat de consecinte. O strategie raspunde la intrebarea: “Ce-ar actiuni X ar trebui minim sa facem pentru a obtine Y?”. Noi nu stim nici macar ce vrem sa obtinem prin sistemul national de educatie. La noi se schimba regulile jocului o data cu fiecare schimbare de ministru si intelegi, la fel de intuitiv, ca nu avem o strategie, o directie. Schimbarile la care sunt supusi copiii sunt doar de forma. Nu mai dai bacul asa, il dai invers. Stai ca nu mai sunt 12 clase. Faci 13 pentru ca, de acum, vom schimba denumirea clasei 0 in clasa 1. Stai ca a scazut nivelul gandirii matematice. Atunci hai sa inventam bac-ul fara mate. Genial… Strategic.

In paralel nu pot sa nu vad tari care au implementat o strategie coerenta in domeniul educatiei. Sunt tari care in 20-30 de ani au inflorit, plecand de la (aproape) zero. Finlanda, Irlanda, Singapore etc. sunt studii de caz. Daca la ei se poate, ma gandesc ca s-ar putea si la noi. Cum?

8. “Nu ai voie sa esuezi. Daca ai facut-o, e din vina ta!”

O regula de baza in business este sa esuezi de cate ori este nevoie pana vei reusi. Mai mult, in tari mai dezvoltate, au aparut companii care te ajuta sa esuezi controlat. Stiu, pare suspect. Cum adica sa esuezi? Realitatea este ca esecul este o sursa extraordinara de experienta si invatare reala. In business iti este permis sa esuezi.

In scoala de la noi, esecul nu are ce cauta. Esecul inseamna rusinea familiei si a grupului de colegi sau prieteni din care faci parte. Scoala ii pregateste pe tineri sa fie perfecti. Sa nu greseasca niciodata. Fara sa se gandeasca la efectele adverse unei astfel de abordari.

Primul este starea negativa pe care o traiesc continuu elevii. Frica esecului este atat de mare incat ii paralizeaza. Ii blocheaza. Frica inseamna incordare. Asta duce la ezitare. La lipsa initiativei. Celalalt efect advers pe care vreau sa-l mentionez este privarea de experienta. Ce stii sa faci? – intreaba angajatorii. Nimic…

 

Sursa: Timpul.md

Loading...
Loading...




Categorii

Loading...
error: Content is protected !!