Răutatea și invidia sunt sentimente care determină comportamente care neliniștesc oamenii, aceștia nu mai cunosc armonia necesară traiului vieții. „Învățăm bunătatea de la natură și răutatea de la oameni”, spunea Nicolae Iorga. Foarte adevărat! Nu cred că atunci când Dumnezeu a creat omul, a turnat răutate în sufletul lui…
Cred că ne naștem buni, dar mediul existențial îmbibat cu energii negative, malefice, corupe mințile și inimile oamenilor, bineînțeles a celor care se lasă corupți. Ne putem păstra bunătatea cu care am venit pe lume, doar cu ajutorul iubirii. A fi veșnic de ceva în viață, acesta cred că este secretul alungării răutății.
Acum ne întrebăm: Până când Dumnezeu va mai tolera răutatea oamenilor? Până când acești oameni se vor mai avea nestăvilita poftă de bogății, de arme sofisticate și de sânge? Se spune că până și șarpele doarme, dar răutatea din om nu are somn! Vor ajunge cândva oamenii să recunoască greșelile și să-și ceară iertare pentru răul făcut semenilor?
Dă-ne Doamne puterea dreptății, a echilibrului minții pentru a ne trezi înainte de a fi prea târziu, înainte de a fi greu; prea greu de a repara greșelile, de a anihila veninul pe care-l împroșcăm zilnic, continuu. Deschide-ne ochii pentru a putea vedea că numai spiritele drepte, iubitoare pot aduce fericirea pe acest pământ.
Răutatea este un păcat, un viciu din care derivă alte multe păcate precum invidia, egoismul, ura, răzbunarea, orgoliu, gelozia, uneori chiar frica, suferința, mânia, nebunia. Răul cel mai mare făcut lumii este cel făcut de oamenii invidioși care vor să se simtă importanți, fără a avea merite corespunzătoare. Răul este un drog care-i hrănește în lupta pentru putere, îi face încrâncenați, dornici de răzbunare, de a răni suflete, de a ucide dragostea, de a ucide vieți.
