Povesti de viata

Nimic nu e in zadar: Tot ce faci, primesti inapoi! Lectie de viata!

 

 

 

 

Intr-o zi un barbat a vazut o femeie batrana care statea pe marginea drumului, dar chiar si in putina lumina a zilei, ce mai ramasese, putea sa-si dea seama ca avea nevoie de ajutor.

Astfel, a parcat vechea lui masina ei si a coborat. Trecusera cateva ore de cand nimeni nu oprea ca sa o ajute. Dar se gandea ca poate ea nu va voi sa o ajute, caci el arata ca un cersetor. El si-a dat seama ca era infricosata, de vreme ce statea acolo afara in frig. A inteles perfect cum se simtea femeia.

„Sunt aici ca sa te ajut, i-a spus el. De ce nu stai in masina sa astepti, caci afara este frig? Ma numesc Kostas al lui Ioan”. Singura problema pe care o avea femeia, era o pana de cauciuc, dar fiindca ea era in varsta, aceasta era o mare problema pentru ea. Kostas s-a bagat sub masina si a pus crickul, ranindu-si coatele. Roata a schimbat-o repede, dar se murdarise si se ranise.

Loading...

In timp ce el strangea prezoanele, femeia a deschis fereastra si a inceput sa-i vorbeasca. I-a spus ca era din satul Sfantul stefan si ca trecea prin zona. Acum insa nu stia cum sa-i multumeasca pentru ajutorul ce ii daduse. Kostas doar i-a zambit, in timp ce inchidea portbagajul. „Dati-mi ce vreti dumneavoastra”.

Femeia se gandea la ce i s-ar fi putut intampla, daca nu ar fi ajutat-o el. Kostas s-a gandit din nou daca trebuia sa-i ceara sa-l plateasca. Era un ajutor dat cuiva aflat in nevoie. si-a amintit cat de mult il ajutasera altii in trecut. De aceea acum i se parea ciudat sa faca altfel. De aceea i-a spus ca, daca voia sa-l rasplateasca, data viitoare cand si ea avea sa vada pe cineva aflat in nevoie, sa-i ofere ajutorul de care acela avea nevoie. „Sa va amintiti de mine!” i-a spus el.

Cativa kilometri mai departe, femeia a vazut un mic restaurant. A oprit ca sa ia o gustare, dar si ca sa-si dezmorteasca picioarele. Era un popas foarte primitor. Chelnerita s-a apropiat de ea cu un prosop curat, ca sa-i stearga parul ud. Avea un zambet foarte dulce, in ciuda oboselii de peste zi. Femeia a observat ca acea chelnerita era insarcinata in luna a opta si ca probabil neajunsurile nu o lasau sa stea acasa…Batrana se intreba cum de un om care are atat de putine, da atat de mult la un necunoscut. Atunci si-a adus aminte de Kostas.

De indata ce si-a terminat masa, a platit cu 100 de lei. Chelnerita a mers sa aduca restul, dar batrana deja iesise pe usa. Se departase destul de mult. Atunci a vazut scris pe un servetel: „Nu-mi datorezi nimic. M-am aflat si eu in aceasta situatie. Cineva, candva, m-a ajutat in felul in care te ajut eu acum. Daca intr-adevar vrei sa-mi inapoiezi restul, iata ce trebuie sa faci: sa nu ingadui acestui lant al dragostei sa se intrerupa”. Sub acel servetel a gasit inca 50 de lei…

Lacrimile curgeau linistit pe obrajii ei.

Mai erau si alte mese, ce trebuiau curatate, clienti ce trebuiau serviti, dar pana la sfarsitul zilei le-a facut pe toate satisfacator. Seara, cand a mers sa se odiheasca, se gandea la banii ce ii primise de la acea batrana, dar si la cuvintele ce i le scrisese. Cum de stia batrana ca ea si sotul ei aveau atat de mare nevoie de bani? Cu pruncul care avea sa vina pe lume luna urmatoare, lucrurile nu erau atat de usoare… stia cat de incarcat era sotul ei. Atunci s-a plecat la urechea sotului care dormea si i-a soptit: „Toate vor merge bine…Kostas…al lui Ioan…”

 

O veche zicală spune: „Tot ce faci, primești înapoi”.

Sursa: efemeride




Categorii