Rugăciunea pe care Arsenie Boca o rostea sâmbăta și blestemele pe care le îndepărtează! Rugăciunea care dezleagă tot ce a fost legat, reda sporul casei și binecuvântarea ei
Precuviosul părinte Arsenie Boca și minunile înfăptuite de sfinția sa nu mai au nevoie de nicio prezentare. Sfântul Părinte a lăsat moștenire credincioșilor o seamă de rugăciuni, pentru cele mai multe dintre problemele unui om obișnuit și pentru toate sărbătorile prăznuite de biserica ortodoxă.
În cele ce urmează veți putea citi rugăciunea pe care acesta o rostea în fiecare sâmbătă. Este o rugăciune puternică, ce are capacitatea de a inlătura 3 blesteme des întâlnite, scrie stirimondene.ro:
– Blestemelor care vă leagă de dușmani, de interesele acestora contrare liniștii voastre.
– Blestemele care vă leagă priceperea de a munci cu spor, altfel spus, pe înțelesul tuturor, credincioși sau atei, priceperea de a face bani.
– Blestemele care vă leagă darul cununiei.
Iată mai jos și textul rugăciunii:
„Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi, în toată ziua, să am grijă să mă lepăd de mine însumi, ca nu cumva, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată, păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minţii noastre.
Uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem fără cercetare, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi desădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei ce Te ține, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă şi vino de Te sălăşluieşte întru noi, dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi minte noastră rămân neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină, ai milă de noi, că nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvîrşiţi şi cât eşti Tu de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi de Tine prin păcatele noastre. Ci luminează, Doamne, lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi şi să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie…
Amin!”
