Povesti de viata

“Sunt arogantă. Stiu ce pot, stiu ce vreau, stiu ce am…”

 

 

 

 

“Sunt aroganta. Stiu ce pot, stiu ce vreau, stiu ce am. Nu ma afecteaza nimic din ce spun ceilalti despre mine iar aroganta asta nu-I decat un mod de a ma proteja . Am devenit asa, cand am realizat ca multi dintre oamenii din jurul meu nu valoreaza nimic.E plin de fete simpatice, cu-n strat gros de fond de ten pe creier si-un zambet imbacsit in rujuri ieftine.E si mai plin de impotenti cu-n kil de gel in par, literalmente prea prosti ca sa-I jignesc.

Acum cativa ani, credeam ca toleranta-I cheia si ca doar asa pot deveni si eu un om mai bun. Habar n-am de ce, cred ca-ncepusem sa cred in ZEN si alte bullshit-uri.M-am vindecat rapid si-am inceput sa construiesc bariere. Daca nu stiati, prostia-I molipsitoare, lipsa de bun simt e daunatoare si mizeria se-mprastie, mai ceva decat ciupercile dupa ploaie.Un om cu-n creier mai mare decat mediul pe economie mi-a spus, nu demult:”trebuie sa le arati oamenilor unde le e locul, altfel ti se urca-n cap”. N-am atatea degete la mana sa le-arat dar sunt suficient de puternica sa exclud din viata mea anumite categorii de oameni.

M-am saturat sa accept lectii de moralitate de la nulitati, lectii de conduita de la mitocani si lectii de onoare de la ipocriti.Mi-e sila cand sunt judecata de femei care se vand pe bani, barbati intretinuti de femei sau personaje care nu-s capabile nici sa-si scrie corect morfologic numele de familie. Imi plac oamenii asumati si astept sa-i cunosc. Deocamdata, pot nominaliza vreo cativa. Restul… sunt cantitati neglijabile.

Loading...

 

 Sursa




Categorii