Credinta

TĂMÂIA leacul nestiut al durerilor de cap. Scăpaţi de pietrele la rinichi şi fiere. Leacul care absoarbe CHEAGURILE de SÂNGE de la nivelul capului – rețetă de la Mănăstirea Dervent

 

 

 

 

Pe lângă rugăciune și credință în planul de mântuire al lui Dumnezeu, călugării au leacurile lor naturiste cu care se tratează de beteșuguri și boli.

Părintele Elefterie de la Mănăstirea Dervent avea un tratament special pentru durerile de cap, pe bază de tămâie și miere de albine, două din cele mai puternice medicamente ale naturii.

Acest leac trage răul de la nivelul capului, îndepărtează durerile și ajută la vindecarea vaselor de sânge sparte. Nu degeaba se spune despre tămâia că are puterea de a risipi duhurile rele și necurate prin mireasma ei binefăcătoare.

Loading...

Din punct de vedere terapeutic, tămâia îmbunătățește respirația, induce o stare de calm și pace sufletească, și predispune la rugăciune.

Efectele sale curative sunt însă mult mai complexe. Studiile recente au arătat că această substanță aromată are proprietăți anticancerigene și că distruge celulele canceroase rezistente la chimioterapie.

În medicina populară, tămâia mai este folosită și pentru eliminarea pietrelor la rinichi și fiere, și a chisturilor de pe diferite organe interne.

Tămâie cu miere – rețetă pentru dureri de cap

Se ia o piele de oaie (preferabil proaspăt jupuită) și se întinde pe ea un strat de miere de albine și apoi se presară puțină tămâie zdrobită fin.

Pielea se leagă la cap și se fixează bine. Se lasă până când mierea se usucă de tot.

 

Indicații terapeutice

– dureri de cap

– sechele rămase după lovituri la cap

– vase de sânge sparte la cap

– cheaguri de sânge la cap

 

Aceste efecte se datorează proprietăților antiinflamatoare, cicatrizante, antiseptice și sedative ale tămâii.

Imagini pentru TĂMÂIA

În scop medicinal, se folosește tămâie naturală, procurată dintr-o sursă sigură, sau de la magazinele naturiste. Pe eticheta produsului trebuie să scrie că poate fi ingerată.

Totodată, dacă folosiți tămâia pentru uz intern, puneți bobul de tămâie pe limbă, fără să atingeți dinții. Nu o țineți mult în gură, deoarece poate distruge smalțul dentar.

In medicina noastra traditionala, plantele considerate sfinte au fost dintotdeauna folosite si in tamaduirea unor afectiuni. Putini stiu ca Biblia face referire la multe remedii medicinale. Dintre ele, tamaia e considerata un dar regesc, are o mare putere de vindecare si impiedica raspandirea molimelor. Daca stim cum s-o folosim in scop terapeutic, vom descoperi ca tamaia rezolva multe suferinte, de la cele trupesti, pana la cele ale sufletului.

Antiseptică, antiinflamatoare, carminativă, cicatrizantă şi sedativă

Tămâia face parte din simbolurile de cult, fiind un aromant natural folosit în toate religiile din vremuri străvechi. Răspândirea fumului şi mirosului îi însoţeşte pe creştini în toate sfintele slujbe ale Bisericii. Răşina coniferelor nu poate fi considerată tămâie. Alături de alte multe ingrediente, aceasta intră în compoziţia Sfântului şi Marelui Mir. Tămâia este colectată în luna aprilie, în preajma Sărbătorilor de Paşte. Aceasta constituie un element de bază în ritualul creştin-ortodox, fumul său sfinţind locurile, alungând demonii, purificând mintea şi sufletul. Este antiseptică, antiinflamatoare, carminativă şi cicatrizantă sau sedativă. Dintre leacurile folosite de călugări în mănăstiri, tămâia a fost utilizată din cele mai vechi timpuri atât ca leac pentru suflet, dar şi pentru durerile trupeşti.

Scăpaţi de pietrele la rinichi şi la fiere

Pe lângă durerile de cap şi complicaţiile legate de acestea, nebănuite sunt metodele prin care vieţuitorii din mănăstiri îşi tămăduiesc afecţiunile de orice fel. De la părintele Casian de la Mănăstirea Gura Motrului am aflat că un tratament cu tămâie şi ulei de măsline care vă scapă pentru totdeauna de pietrele nedorite ce se depun la rinichi sau la fiere. Pentru aceasta va trebui ca timp de 23 de zile să respectaţi următoarea schemă de tratament:

În fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, veţi urma tratamentul cu tămâie şi ulei de măsline.

În prima zi se ia un bob de tămâie şi o lingură cu ulei de măsline. În cea de-a doua se iau două bobiţe şi o lingură cu ulei măsline. Din ziua a treia se iau trei bobiţe de tămâie şi o lingură cu ulei de măsline, apoi patru, cinci, şase… până în ziua a 12-a, când se consumă 12 bobiţe şi trei linguri cu ulei. După 12 zile se continuă tratamentul în ordine descrescătoare: în ziua 13 se iau 11 bobiţe şi trei linguri. În ziua 14 – 10 bobiţe şi două-trei linguri, apoi nouă, opt, şapte… până în ziua 21.Imagini pentru TĂMÂIA

După această cură se face pauză de o zi, apoi se beau timp de trei zile câte două căni cu ceai de pelin pe zi (una dimineaţa şi una seara). În timpul tratamentului trebuie să aveţi mare grijă să puneţi tămâia direct pe limbă, fără să atingeţi dantura şi apoi să înghiţiţi uleiul de măsline. După pauza de o zi, pe lângă ceaiul de pelin, mai beţi şi o cană cu suc de lămâie la fiecare masă de prânz.

În terapia naturistă sunt utilizate aproape toate organele vegetale ale arborelui. Scoarţa se incizează longitudinal, în lunile noiembrie-aprilie, pentru a secreta o oleorezină, numită tămâie sau esenţă de oliban.

Răşina este un lichid alb-lăptos când este proaspătă, dar se solidifică rapid în contact cu aerul, sub formă de pietricele globuloase, de diferite mărimi şi culori (alb-verzui, galben-pal şi portocalie). În medie, se extrage un kilogram de răşină la fiecare arbore. Răşina este supusă apoi unei extrageri cu benzen, rezultând un rezinoid. În continuare, prin distilare cu vapori de apă, se obţine uleiul eteric, un lichid incolor sau gălbui, cu miros balsamic, uşor citric.

 

Tămâia are următoarele proprietăţi terapeutice:

– expectorante, antiiflamatoare, diuretice, sedative;

– antiseptice, antimicrobiene, astringente, cicatrizante;

– analgezice, antialergice, antidepresive;

– antitumorale;

– antiastmatice;

– antireumatice;

– imunostimulatoare, tonice.

 

Rezina olibanum şi uleiul eteric sunt foarte mult folosite în terapeutică, aromaterapie, cosmetică şi parfumerie. Cea mai importantă acţiune a uleiului de tămâie este asupra sistemului nervos, având efecte calmante, înviorătoare, energizante, imprimând o stare de confort, mai ales în cazul persoanelor stresate, anxioase, cu depresie psihică, copleşite de deznădejde sau afectate de scleroza multiplă în plăci.

La nivelul aparatului digestiv, uleiul acţionează benefic în boli inflamatorii ale colonului (boala Crohn), în diaree, dizenterie, calculoză biliară, ulcere gastrice, indigestii, colite ulceroase, hemoragii interne.

În afecţiunile căilor respiratorii cronice, efecte benefice se constată în tratamentul bronşitelor, al astmului bronşic, guturaiului, tusei, sinuzitei, rinitei alergice şi febrei. În aceste tratamente se aplică sub formă de inhalaţii şi comprese.

Alte acţiuni terapeutice se manifestă în cazul infecţiilor genitale şi urinare, în reglarea conţinutului de colesterol din sânge, în corelaţie cu hipertensiunea arterială şi cardiopatia ischemică.

Tămâia nu prezintă nici un fel de toxicitate, doar rareori putând să apară tulburări de ordin digestiv. Nu se recomandă însă femeilor gravide sau mamelor care alăptează.

Masajul cu ulei de tămâie pe gât şi pe tenul acneic şi obosit contribuie la înfrumuseţarea pielii, la tratarea arsurilor, psoriazisului, lupusului eritematos, urticariei şi a rănilor greu vindecabile. Efectele pot fi sporite, în amestec cu extracte de citrice, eucalipt, lavandă, trandafir şi lemn de santal. O baie fierbinte, cu câteva picături de ulei eteric, ajută substanţial la relaxarea organismului. În mod particular se recomandă atleţilor, în caz de traumatisme şi întinderi musculare.

 

Imagini pentru TĂMÂIA

 

Sursa: Ortodox.ROL.ro Cocoon.ro




Categorii