Aparent, Daniela Paica este un medic obişnuit. Cu probleme ca ale oricui, cu sacrificii, bucurii şi împliniri. Ea este însă specială prin ceea ce face şi prin puterea de a aduce vindecare acolo unde doctorii nu există, iar mulţumirea sa are un nume simplu: se cheamă dăruire.
Se spune că dacă vrei să cunoşti viaţa unui om, trebuie să-i priveşti mâinile. Mâinile doctoriţei Paica sunt frumoase şi pline de viaţă, cu degete subţiri şi nervoase şi cu o anume fineţe cizelată, muncită, ce vorbesc despre o lume de semne şi de trăiri care, poate, i-au guvernat viaţa şi alegerile. Daniela spune că nu regretă nimic din ce a hotărât să facă.
„Pentru că mi-a plăcut, este adevărat, să am și să practic această meserie, a trebuit să fac foarte multe sacrificii. Dar nu-mi pare rău nici măcar o clipă, fiindcă nu mi-am dorit decât asta de la viaţă: să fiu medic și să fac bine oamenilor. Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș face același lucru: iar și iar medicină până la infinit”.
Echipament ultraperformant
Are în urmă o carieră frumoasă, cu două specializări medicale grele şi un masterat în restaurare monumente istorice şi crede sincer că este un om împlinit. Ciudat însă, nu este un medic la uşa căruia se face coadă în fiecare zi, ci unul care merge el la pacienţi, căci ea s-a dedicat telemedicinei şi este sufletul unui proiect spectaculos care asigură accesul la medicul specialist, pentru pacienţii lipsiţi de mijloace, de la sate.
Astfel, bolnavii din satele izolate ale judeţelor Timiş şi Caraş-Severin pot fi consultaţi, diagnosticaţi şi monitorizaţi de către medici specialişti prin intermediul unui program-pilot de telemedicină, „Împreună pentru sănătate”, derulat de Fundația timişoreană de Ajutor Medical Profilaxis şi coordonat de dr. Dana Paica.
Proiectul a fost finanţat de Fundaţia Vodafone prin programul Connecting for Good şi oferă posibilitatea unor consultaţii în timp real în care medicul care face consultaţia în teritoriu vorbeşte direct cu medicul specialist şi foloseşte echipamente ultraperformante.
De la spirometru şi audiometru la stetoscopul cu transmitere prin bluetooth a zgomotelor şi suflurilor cardiace şi de la modulul EKG ataşat unui program care poate detecta şi înregistra biosemnale, la modulul ecografic portabil cu trei sonde: pentru investigații cardiologice, endocrinologice și boli interne ori la stația combo pentru investigații oftalmo-dermato-ORL.
Soluţia pentru zonele sărace
Este un proiect unicat în partea aceasta a Europei, spun cei din echipa Profilaxis, pentru că din punct de vedere al consultului telemedical, este singurul care a dus staţia mobilă în teritoriu. Iar telemedicina este importantă pentru viaţă, pentru că poate îmbunătăţi starea de sănătate a populaţiei din anumite zone sărace şi poate schimba chiar soarta sistemului sanitar din România, dacă se elaborează o lege.
Problema de la care a pornit ideea doctoriţei Paica a fost aceea că două treimi din totalul costurilor serviciilor de sănătate sunt costuri generate de bolile cronice şi că 80% din aceste boli ar putea fi prevenite. Dar lipsa unor servicii medicale la îndemână și efortul deplasărilor fac ca multe persoane din zone sărace, izolate, pierdute printre munţi, să nu își permită analize preventive pentru menținerea stării de sănătate.
Iar telemedicina, crede ea, este abordarea perfectă pentru o țară cu o suprafață mare, cum este a noastră, cu drumuri deseori proaste şi cu spitale
și personal medical subdimensionate.
Zece ani de chirurgie grea
„Povestea mea nu este deloc spectaculoasă. Pentru a deveni medic, am învățat ca toți ceilalți aspiranți, doar că, după ce am intrat la facultate, a trebuit să lucrez ca asistentă medicală pentru a putea să mă întrețin și să o termin. Am lucrat doi ani neoficial, pentru că fiind absolventă de liceu de mate-fizică, nu mă puteau angaja ca asistentă decât după doi ani de preclinic absolviți.
Apoi, din anul trei și până în anul șase de facultate, am lucrat 12 cu 24 în Clinica Universitară de Obstetrică și Ginecologie Bega, în blocul operator, şi aici am rămas încă șase ani după absolvire, făcând chirurgie ginecologică și urologică şi colaborând și cu Secția de urologie a Spitalului Clinic Județean Timișoara. Presupun că la un batalion disciplinar era mai simplu, dar asta-i viața.
După această experiență, pe parcursul căreia am avut de învățat o mulțime de lucruri legate sau nu de meseria de medic, atunci când am avut oportunitatea de a face o alegere, am ales ceea ce am considerat că va aduce o schimbare în viața mea, dar mai ales ceea ce va putea prin mine să schimbe în bine viețile oamenilor.
„Telemedicina e viitorul”
Am început colaborarea în calitate oficială cu instituții publice din țară și din străinătate şi, din 2004, colaborarea cu Policlinica Profilaxis, de care sunt foarte mândră. De fapt, ar fi trebuit să încep povestea mea cu faptul că sunt parte integrantă din proiectul de telemedicină.
De ce să încep aşa? Pentru că doar acum și prin intermediul acestui proiect am reușit să demonstrez personal și împreună cu echipa faptul că este posibil să faci bine oamenilor, practicând medicină cu o tehnologie extrem de avangardistă, în timp ce realitatea teritoriului rural te plasează undeva prin perioada interbelică.
Și aceasta nu este o glumă. Lupta cea mare este cu cazurile complet neglijate, chiar paupere, dar și cu cei care, un pic mai înstăriți fiind, ajung să cheltuiască o grămadă de bani pe investigații, prezentându-se cu un morman de hârtii, dar… fără niciun diagnostic! Credeți-mă, nu știu cum e mai rău…
Proiectul este în plină desfășurare, sunt zile în care fac 200 de kilometri, destul de mult din ei pe jos, pe cărări şi drumuri infernal de proaste, cărând două valize grele, pline cu echipament ultrasofisticat, zile când fac și zece consultații noi on-line, la care se mai adaugă și minimum cinci controale off-line”, spune Dana Paica şi surâde larg, obosit şi incredibil de blând: „Dar nu-i chiar așa de greu… Credeţi-mă”.
E convinsă că pentru foarte mulți dintre colegii ei de breaslă este un personaj incomod și nonconformist, dar spune că prea puțin îi pasă de asta. „Dacă nu mi-a păsat în studenție, acum chiar mă lasă rece că nu știu ce magazine s-au deschis în Mall și altele asemenea. Faptul că fac ceva pentru vieţile unor oameni are infinit mai multă importanţă.
Redeschidem Spitalul Buziaş
Altă ciudățenie pentru care m-am ales cu foarte mulți prieteni, dar și o grămadă de dușmani, este aceea că mi-am dorit și am reușit să fac, în cadrul Facultății de Arhitectură Timișoara, un Master de restaurare monumente istorice. Am făcut asta dintr-o pasiune fără leac pentru istorie, dar şi pentru că visam să pot să particip la restaurarea corectă și sănătoasă a vechilor spitale-monument, pe care medicii le privesc ca pe o mare pacoste. Deşi este departe de a fi aşa. Şi pentru că nimic nu este întâmplător, Fundația Profilaxis a preluat, în 2011, spitalul din Buziaş, atunci când a fost închis de
Guvern, şi din acel moment ne zbatem să deschidem din nou o unitate spitalicească acreditabilă în condițiile legislației în vigoare. Spitalul Orășenesc Buziaş este monument istoric și eu promit că va fi restaurat și redeschis, deşi până atunci va fi foarte greu. Însă nu foarte mult”, mai spune doctoriţa Paica.
Sursa: Autor: Adrian Cîlțan
