Povesti de viata

Mâinile mamei, o pildă care merită citită iar și iar

Loading...

 

 

 

 

Pe prispa insorita a unei casute, pierduta sub potopul de flori de glicina, sedea o tanara mama, la masuta de lucru. Impletea de zor un sal pentru fetita care se juca alaturi de ea cu papusile.

De la o vreme, fetita se uita din ce in ce mai atenta la mainile mamei sale. Ochisorii albastri, care cuprindeau cu dragoste intreaga faptura a frumoasei mame, s-au umplut de nedumerire si, nemaiputand rabda, fetita a izbucnit:

-Mama draga, ce urate sunt mainile tale!

Lasand lucrul deoparte, si privind inlacrimata chipul dragalas al fetitei, mama cuprinde capsorul balai cu amandoua mainile si, sarutandu-si copila, ii spune:

-Da, copila mea, intr-adevar, sunt foarte urate mainile mele.

Ceva mai la o parte — martor tacut la aceasta intamplare, tatal isi citea ziarul. A lasat sa treaca vreo cateva clipe, in timp ce fetita isi reluase jocul, apoi chemand-o au plecat impreuna in gradina.S-au oprit pe marginea unei brazde, la umbra imbietoare a pomilor infloriti, scrie altarulcredintei.md.

-Tie iti plac povestile, Marioara?, a intrebat-o el.

-Atat de mult ca nu m-as mai satura ascultand, a raspuns fetita.

-Atunci, asculta, ca-ti voi spune chiar acum una:

O mamica tanara si frumoasa, cu maini albe de domnita, avea un singur copil, o fetita, pe care o iubea ca pe ochii din cap. Parintii copilei nu erau bogati si de aceea nu puteau tine nici macar o servitoare.

In timp ce tatal se ducea la lucru, mama facea singura toate treburile gospodariei. Copila crestea vazand cu ochii, sub privirile pline de dragoste ale lor. Intr-o zi, mama a plecat la bacania din apropiere ca sa cumpere ceva. Fetita dormea linistita in patucul ei. O scanteie a sarit din soba pe covor, iar acesta a luat foc. Focul s-a intins cu repeziciune si a cuprins toate lucrurile din camera.

Un fum negru si des a umplut toata casa. La tipetele puternice ale copilei, au sarit vecinii. Era prea tarziu s-o mai poata scapa. Flacarile cuprinsesera aproape totul si limbi dogoritoare goneau pe cei care incercau a mai scapa ceva.

Mama, care tocmai se inapoia de la bacanie, ingrozita, si-a aruncat pachetele din brate. Alergand disperata, fara a tine seama de pericol, s-a repezit prin multime spre camera copilei. Toti au incercat s-o opreasca, stiind ca nimic nu se mai poate face. Dar nu se gaseau brate puternice ca s-o tina din drumul ei.

Avea un singur gand: „sa-si scape copilul”. Infruntand primejdias-a repezit prin flacari. A patruns in odaie si din doi pasi a fost la patul copilei. A cuprins-o in brate si cu mainile ei a potolit flacarile ce cuprinsesera hainele fetitei. Cu fetita stransa la piept, facandu-i pavaza din bratele sale, a iesit in curte. Inabusita de fum, fetita era mai mult in agonie. Ajutoarele ce i s-au dat au readus-o la viata. Copila a scapat, insa cu pretul ranirii mainilor mamei sale. A stat multe luni in spital. La intoarcerea acasa, mainile ei frumoase erau acum vinete si zbarcite din cauza arsurilor.

Curgeau siroaie lacrimile din frumosii ochi ai copilei. Fara a scoate un cuvant, s-a ridicat de langa tatal sau. Apropiindu-se de mama, a ingenunchiat in fata ei si sarutandu-i in lacrimi mainile cele zbarcite, a zis suspinand:

-Maicuta buna si sfanta, mainile tale sunt cele mai frumoase maini din lume.

 

Sursa: Ortodox.MD

Loading...
Loading...




Categorii

Loading...
error: Content is protected !!