Cu o zi înainte de sărbătoarea Rusaliilor, sunt pomeniţi cei trecuţi în nefiinţă. Potrivit credinţei populare, sufletele morţilor (moşilor) părăsesc mormintele în Joia Mare (cea de dinaintea Paştilor), rătăcesc printre cei vii şi se întorc la locul lor în Ajunul Rusaliilor. Momentul poartă denumirea populară „Moşii de vară”.
Pe parcursul Anului Bisericesc (1 septembrie-31 august), creștinii ortodocși îi pomenesc în biserici și mânăstiri pe moșii și strămoșii lor adormiți în 18 sâmbete din an. Totodată, în acest interval există două sâmbete când se oficiază slujbe speciale pentru pomenirea generală a morților (cunoscute în tradiția populară cu numele de „Moși”).
Una dintre cele mai importante pomeniri generale pentru toți morții se oficiază în ajunul Rusaliilor, pe 3 iunie, sub numele de Moşii de Vară sau Moşii Cireşelor.
Pentru ca reîntoarcerea sufletelor morților să se desfăşoare fără incidente, oamenii săvârşeau rituri de înduplecare şi de îmbunare a spiritelor morţilor: împodobeau gospodăriile şi mormintele cu ramuri de tei şi făceau pomeni fastuoase, practici ce s-au păstrat până astăzi în satele bucovinene.
De Rusalii se dau de pomană vase de lut sau de porţelan, căni, străchini şi vase de lemn (cofe, cofăiele), împodobite cu flori şi umplute cu lapte, vin sau apă. În unele sate bucovinene Moşii de vara încep încă în dimineaţă sâmbetei de Rusalii, când pomenile amintite mai sus se trimit pe la casele vecinilor. Dar ritualul de pomenire are loc mai ales în cimitire, unde mormintele sunt curăţate şi împodobite din timp iar lumânările ard întreagă perioada în care se desfăşoară ceremonialului de pomenire.
Împăcarea sufletelor morţilor şi întoarcerea lor fără incidente în morminte depinde de bogăţia ofrandelor (pomenilor) şi de respectarea ritualului. În aceste zile, la porţile cimitirelor, se întind mese pline cu colaci şi sticle de vin împodobite cu verdeaţă şi flori şi au loc slujbe de pomenire, oficiate de preotul satului, după care acesta parcurge întregul cimitir pentru a sfinţi fiecare mormânt. După încheierea ceremonialului, sătenii îşi dăruiesc unii altora ofrandele sfinţite de către preot sau le împart săracilor.
Sărbătoarea pogorârii Duhului Sfânt mai este cunoscută ca Rusalii, de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană, consacrată cultului morţilor. Creştinii au preluat obiceiul roman, făcând din sâmbăta dinaintea Rusaliilor una dintre zilele de pomenire a morţilor.
Cuvântul Rusalii provine din latinescul „rosalia”, care simbolizeaza sărbatoarea trandafirilor, dar reprezintă şi fetele împaratului Rusalim, despre care se credea că aveau puteri magice şi seduceau oamenii, pedepsindu-i pe cei care nu le respectau.
De Rusalii, se dau de pomană vase de lut sau de porţelan, căni, străchini şi vase de lemn împodobite cu flori şi umplute cu lapte, vin sau apă.
Tradiția spune că este bine ca mâncarea dată de pomană să fie caldă, deoarece mirosul bucatelor calde îi satură pe cei trecuţi la viaţa veşnică. În acelaşi timp, pomana care se dă pentru sufletele rudelor adormite este pusă în vase noi de lut , cumpărate pentru această ocazie.
Mormintele sunt curăţate şi împodobite din timp, iar lumânările ard pe timpul slujbei.
La porţile cimitirelor, se întind mese pline cu colaci şi sticle de vin împodobite cu verdeaţă şi flori şi au loc slujbe de pomenire, oficiate de preotul satului, după care acesta parcurge întregul cimitir, pentru a sfinţi fiecare mormânt. După încheierea ceremonialului, sătenii îşi dăruiesc unii altora ofrandele sfinţite de către preot sau le împart săracilor.
În această zi de sărbătoare, femeile merg la biserică cu ramuri de nuc şi de tei care se aşează la icoană, pentru a le feri gospodăria de lucruri rele. Unele ramuri de tei de la Rusalii sunt păstrate peste vară, ca să fie folosite în ritualuri de alungare a furtunilor şi a grindinii.
Credinţele populare spun că în această zi nu se mătură, întrucât morţii vor primi praf în loc de mâncare şi nici nu se spală.
Potrivit Sfintei Scripturi, după moarte urmează Judecata particulară, în urma căreia omul ajunge să se împărtăşească fie de fericire, fie de suferinţă. Stările date de modul în care şi-au dus viaţa pe pământ durează până la Judecata Universală, când va avea loc învierea întregului neam omenesc şi când vor avea loc hotărârile finale legate de acestea.
Moşii de Vară mai sunt numiţi şi Moşii Cireşelor, având în vedere anotimpul în care sunt sărbătoriţi. Reprezintă unul dintre cele mai importante momente ale cultului morţilor.
În ziua praznicului, se dau de pomană căni, iar toarta acestora se împodobeşte cu flori de tei şi cireşe. De asemenea, cănile dăruite de pomană trebuie umplute cu vin, cu suc sau cu apă îndulcită cu miere.
La sărbătoarea Moşilor de Vară se împlinesc ritualuri speciale, care încep chiar în dimineaţa Sâmbetei de Rusalii. La slujba de pomenire, se duc la biserică, pentru binecuvântare anumite ofrande: colivă, colaci, vin şi cireşe. Astfel de ofrande se mai duc în cimitire şi în ziua următoare, în Duminica Rusaliilor, numită şi Duminica Pogorârii Duhului Sfât sau a Cincizecimii.
De Moşi se aduc la biserică frunze de nuc şi ramuri de tei, iar după ce sunt binecuvântate de preoţi, acestea se pun la streaşina casei sau la icoană pentru a ocroti acea gospodărie de pagubă şi de boală. Mai mult, potrivit acestei datini străvechi, după ce au fost sfinţite, florile de tei sunt folosite ca remediu care vindecă surzenia.
Totodată, credincioşii pot scăpa de necazurile pricinuite de furtuni şi de ploile de vară aruncând în curte, din pragul casei, o crenguţă cu flori de tei sfinţită la biserică în ziua Moşilor de vară.
O tradiție care se împlinește mereu spune că, dacă plouă în ziua Moşilor de Vară, recolta anului va fi foarte bogat.
Pentru praznicul Moşilor de Vară, în multe zone din țară se organizează târguri tradiţionale, aprovizionate cu produse artizanale și cu alimente specifice pentru pregătirea praznicului. Din aceaste târguri, credincioșii se aprovizionează cu cele necesare pentru ziua de prăznuire.
Sursa : Alba24 Diacaf.com
