Stiri

O educatoare a muncit din răsputeri și a reușit să le ofere copiilor din sat o grădiniță ca afară: ”Atunci când vrei, se poate”

 

 

 

 

La gradinita din Malu Vanat, un sat mic din Prahova, sunt 25 de copii si o singura educatoare. Mihaela Madalina Pirvu a venit aici in septembrie 2018 si a gasit o gradinita nu tocmai prietenoasa. A pus mana pe spaclu si, alaturi de muncitori si voluntari, s-a apucat sa renoveze cladirea pentru ca a vrut sa le ofere micutilor sai conditii ca la oras si o gradinita ca afara. Totul a pornit de la o centrala termica. Venise in luna februarie sa tina locul educatoarei din sat si in sala era frig, foarte frig. Cu ajutorul prietenilor a obtinut o donatie, a cumparat centrala si a mers mai departe. Asa a ajuns sa transforme gradinita in opt luni de zile, sa ii dea mai multa culoare si sa amenajeze in curte un loc de joaca care i-a cucerit pe micuti. ”Vreau copiii mei sa fie fericiti! Cand faci ceea ce iti place nu consideri munca”, spune educatoarea.

Mihaela Madalina Pirvu face naveta la Malu Vanat. Este din Maneciu-Ungureni, o comuna aflata la 6 km distanta, si a lucrat inainte, timp de sapte ani, la gradinita din Schiulesti. S-a transferat pentru ca educatoarea din sat iesea la pensie si aici era mai aproape de casa. La 42 de ani, educatoarea are pentru prima data o grupa cu copii de toate varstele. Gradinita care apartine de Scoala Gimnaziala ”Traian Savulescu” din comuna Izvoarele are program simultan. Este singurul educator pentru cei 25 de copii, de la 3 la 6 ani, intr-o cladire vecina cu scoala, in care exista o sala de grupa, un hol si o baie.

In august 2018, Mihaela Madalina Pirvu pornea in aventura schimbarii radicale. Atunci s-a dat startul activitatilor de renovare la Gradinita ”Veseliei” si povestea s-a incheiat dupa opt luni de munca multa, voluntariat si ore state pana tarziu, scrie sparknews.ro.

Loading...

Educatoarea ne povesteste cum a inceput ”aceasta calatorie lunga si anevoioasa”, dar plina de satisfactii. ”In februarie, am suplinit-o pe colega mea care s-a pensionat si am descoperit acolo o gradinita nu tocmai prietenoasa. Era foarte frig, de aici a pornit totul. Era frig, sobele nu faceau fata si eu am apelat la niste prieteni care, la un moment dat, mi-au spus ca ar putea sa sponsorizeze o gradinita. Le-am zis ca acum ar fi momentul, avem nevoie de o centrala aici. Copiii acestia fac frigul, era o zapada mare…”, isi aminteste Mihaela Madalina Pirvu care a reusit astfel, dupa ce a inscris gradinita in proiectul ”We help” al unei companii, sa obtina cei 3.000 de euro necesari pentru a cumpara o centrala termica.

”Si de la centrala am ajuns la renovare. Am fost la formari in strainatate, am participat la un schimb de experienta in Italia si am venit de acolo cu foarte multe idei si am zis: asa vreau sa fie gradinita in care lucrez. Vreau copiii mei sa fie fericiti! Si m-am apucat de treaba”, marturiseste educatoarea.

 

In vara anului trecut a desfasurat in gradinita un proiect, impreuna cu Asociatia OvidiuRo, Atelierele de Vara ”Sotron”, si a vrut sa ii primeasca pe copii intr-un altfel de spatiu.

”Ne-am apucat sa daramam peretii initial, pentru ca era nevoie de zugraveala. Cand au dat cu lavabil, a inceput sa pice tot si atunci am luat-o frumusel la spaclu, impreuna cu muncitorii, pentru ca era timpul foarte scurt. Incepea gradinita de vara si, din dorinta de a-mi cunoaste copiii mai bine, am zis ca ma duc si fac doua saptamani de voluntariat. Si ne-am apucat sa zugravim, scoala ne-a ajutat cu mobilier nou, am desfasurat atelierele de vara si apoi nu s-au mai terminat renovarile, tot timpul a mai venit cate ceva”, povesteste Mihaela Madalina Pirvu.

Lucrarile au continuat si dupa ce ce a inceput anul scolar, insa totul a fost organizat astfel incat ”sa nu incurcam nici noi muncitorii, nici muncitorii pe noi”. S-a pus gresie, s-a realizat tot ce inseamna instalatie pentru centrala, iar copiii au acum toate conditiile si nu sunt nevoiti sa mearga la toaleta in curte pentru ca au baia in interior. Educatoarea spune ca, pentru a reusi toate acestea, directorii scolii s-au implicat foarte mult, iar cu primaria exista o colaborare foarte buna.

”E adevarat, eu nu sunt director, dar nu am fost niciodata genul sa stau sa astept sa vina cineva sa faca. Directorul nostru plin si directorul adjunct au in subordine scoli in cinci localitati si atunci am considerat ca trebuie sa vin eu cu propuneri. M-am dus, am lucrat si in weekend cand a fost nevoie, dansii au fost deschisi, au facut si dumnealor voluntariat alaturi de noi….”, spune educatoarea.

”Cand faci ceea ce iti place nu consideri munca”

”Ne presa timpul foarte tare si simteam nevoia sa ii impulsionez. Am zis ca daca eu pun mana pe spaclu, dumnealor vor lucra poate cu mai mult entuziasm sa terminam la timp.”

Mihaela Madalina Pirvu a muncit cot la cot cu muncitorii, a dat cu spaclul, insa vorbeste cu atata modestie despre acest lucru… Nu vrea sa para ca se lauda si, cu o voce calda, aproape timida, ne raspunde la fiecare intrebare. Ce a motivat-o sa se inhame la schimbarea unei cladiri, oricat de mica ar fi ea? ”Ma intreaba toata lumea treaba aceasta: eu sincer nu am un raspuns care sa lamureasca pe cei din jur. Mie imi place foarte mult meseria mea si cred ca, atunci cand faci ceea ce iti place, nu consideri munca. Este o distractie continua. In primul rand, m-am gandit ca este foarte important ca si copiii din mediul rural sa aiba parte de conditiile de la oras, m-am gandit ca nu degeaba m-am dus prin strainatate sa vad cum merg lucrurile. Daca nu aduc si aici ideile de acolo, atunci pur si simplu timpul meu a fost irosit. Imi place ceea ce fac.”

”Daca vrei sa schimbi ceva, trebuie sa te implici”

Povestea renovarii gradinitei la care lucreaza a fost postata de educatoare pe blogul personal (Dascalita Creative) si ne explica de ce a facut-o: ”Dorinta mea nu a fost de a iesi in evidenta, nu asta mi-am dorit, dar am postat pentru ca eu cred ca se poate. Atunci cand vrei se poate. Este usor sa stai deoparte si sa faci o lista cu ce iti doresti si sa astepti sa ti se indeplineasca, dar nu este asa, din punctul meu de vedere. Daca vrei sa schimbi ceva, trebuie sa te implici. Cred ca ne-am obisnuit sa stam sa cerem si sa dam vina pe altii si am auzit de foarte mult ori: stii, eu am cerut, dar nu mi s-a dat. Eu nu plec de acolo pana nu mi se da. Trebuie sa insisti si sa te implici foarte tare. Atunci cand se vede ca vrei si te implici, automat vin si ceilalti catre tine.”

Copiii, lasati sa descopere singuri

Lucrarile au fost finalizate in urma cu o saptamana, odata cu amenajarea spatiului de joaca din curtea gradinitei, de care copiii sunt foarte incantati: ”Am zis ca trebuie sa facem si afara. M-am orientat, am cautat si pe internet si am gasit tot felul de idei apropiate de pedagogia Montessori, pentru ca eu ma regasesc mult acolo – copiii sunt lasati sa descopere singuri.”

Adepta a acestei pedagogii, educatoarea desfasoara multe activitati in aer liber si, impreuna cu copiii, au amenajat propria gradina. Au plantat fori si au pus seminte de legume, iar acum asteapta sa se faca rasadul pentru a-l planta in gradina.

”Activitatile desfasurate afara inseamna fericirea copilului pentru ca el ia contact cu natura, se dezvolta mult mai sanatos, isi consuma energia. In sala trebuie sa respecte foarte multe reguli, ori afara, fiind spatiu generos, intra in contact cu natura… Ei cauta cu lupele gandacei… Sunt foarte interesati de tot ceea ce facem noi afara”, explica educatoarea.

La grupa, foloseste foarte mult materialele din natura si aplica ideile pe care le-a descoperit la cursurile din strainatate. ”Sala nu este foarte mare, dar este impartita pe centre, care sunt delimitate foarte clar. Merg pe ideea de fericire a copilului si de dezvoltare a fiecaruia in ritmul sau. Trebuie sa tii cont intotdeauna ca nu poti sa tragi de ei sa ii uniformizezi, mai ales ca am copii de toate varstele. M-am speriat un pic la inceput, a fost primul meu an in care am lucrat cu copii de toate virstele deodata si m-am gandit atunci ca pedagogia Montessori ma poate ajuta. Maria Montessori spunea ca cel mic invata mult mai usor de la cel mare. Ei se pot ajuta unii pe ceilalti, i-am invatat sa ceara ajutor si sa ofere si invata foarte frumos unii de la ceilalti.”

Despre modul in care reuseste sa imbine activitatile specifice fiecarei varste, educatoarea spune, razand, ca ”nu este usor, dar este frumos”. ”In fiecare zi, pentru mine este altfel acolo si vin acasa incarcata pozitiv”, marturiseste Mihaela Madalina Pirvu, mama a doua fete, eleve in clasa a IV-a si a XII-a.

”Povesti sub lupa”

Este un proiect, derulat de Asociatia OvidiuRo, pentru care educatoarea a aplicat, a convins si gradinita a fost dotata cu o biblioteca moderna. In plus, timp de trei luni, fiecare copil a primit, acasa, cate o carte. Ora de poveste are loc in fiecare zi si, ori de cate ori este posibil, vin sa le citeasca copiilor parintii, profesorii… ”In fiecare zi, pana se strang toti copiii, pe rand, isi aleg o carte din biblioteca si incep sa citeasca. Fiecare copil citeste dupa imagini colegilor.”

Cu toate metodele pe care le foloseste, copiilor le place la gradinita, iar educatoarea are planuri cu micutii sai: le pregateste noi ateliere de vara si va organiza cat mai multe drumetii. Saptamana trecuta au fost in vizita la caminul de batrani dintr-un sat vecin, au mers pe jos 2 km, iar micutii au fost ”asa de incantati si ne-am gandit ca ar fi grozav sa pornim in drumetii mai des”:

”Aproape de noi avem satul Cernesti, apartine tot de comuna Izvoarele si de acolo vin copii la gradinita. Ne gandeam sa mergem in satul lor. Este un colt putin rupt de lume, te gandesti la Creanga, la copilaria aceea sanatoasa… Copiii mi-au propus sa mergem cu trenul intr-o zi, vom iesi la picnic cu parintii… Suntem deschisi la orice provocare. Eu sunt in cautare de nou in permanenta.”Educatoarea spune ca are o relatie foarte buna cu parintii copiilor, sunt deschisi la toate propunerile si au ajutat ori de cate ori a fost nevoie, chiar si cu munca fizica: ”Sunt foarte aproape de noi.”

Pentru Mihaela Madalina Pirvu, cel mai important lucru ca educator este ”sa le fie bine bine copiilor” si, cu emotie in glas, ne spune: ”Daca lor le este bine, pentru mine este perfect. Ma gandesc ca suntem datori fata de generatiile acestea sa ii ajutam sa isi indeplineasca visele. Sa facem totul pentru ei, sa ii invatam sa fie fericiti pentru ca stresati vor fi destul”.

Sursa: Respect și prietenie




Categorii

Loading...