Credinta

O istorie din lumea cealaltă…Povestea spusă de fratele unui pescar…Sufletele ne văd după ce părăsesc viața terestră…Povestire incredibilă despre nepoata unui pescar…

 

 

 

 

Ce ne așteaptă după moarte…nu putem fi siguri cu certitudine…

Dar există anumite povestiri din întâmplările unor simpli muritori, care presupun ei că au reușit să facă legătura cu lumea paralelă…

„Totul s-a întâmplat pe o insulă din Marea Egee. Trăia un preot foarte evlavios.

Loading...

Sufletul preotului era plin de iubire pentru turma sa și în mod deosebit pentru cei lăsați în necaz.

A venit însă o zi în care și preotul a fost încercat și a pătimit mul!

Fiica sa, o copilă nemaipomenită, se căsătorise cu un tânăr înstărit.

Ajunse la vremea când într-un final, fiica trebuia să aducă în viața de cuplu un nou născut.

Tragedia s-a întâmplat odată cu nașterea pruncului. Femeia a murit la naștere.

A lăsat multă durere în urmă…

Preotul, tatăl fetei, a suferit mult despărțirea de cea mai dragă ființă de pe lume…

Chiar dacă trecea momente de suferință grea, nu a renunțat la dragostea de Dumnezeu.

De-acum preotul își manifesta dragostea față de copila lui iubită, prin multitudinea de rugăciuni sfinte pentru liniștea fetei de mai apoi.

Tatăl fetei – preotul, avea și un frate, căpitan de mare, care ajunse veteran, dar cu foarte multă avere.

Fratele căpitan, era necredincios, se răsfăța în averi, dar avea o inimă milostivă.

Când mai mergea la fratele său, obișnuiau serile să stea la lungi discuții împreună cu alți prieteni din localitate.

La o discuție de ceai, fratele îi spuse preotului:

– Părinte, chiar crezi în viața de dincolo? Mai las-o încolo! Crezi tu că fiica ta te vede acum?

Preotul cu multă blândețe sufletească, încerca să-i explice fratelui său despre adevărata credință și că ar trebui să creadă despre viața de mai apoi.

Într-o noapte preotul își văzu fiica în vis. Era plină de lumină, veselă și îmbrăcată în alb. Ea i-a spus:

– Tată, îți mulțumesc pentru toate. Pentru dragostea ta, pentru rugăciunile tale și pentru milosteniile ce le faci pentru sufletul meu. Te rog, spune-i și unchiului meu, căpitanul, că-i mulțumesc pentru peștele care mi l-a trimis.

A zâmbit îngerește și a plecat din vis.

Dimineața când se trezi preotul, a simțit o mare bucurie. Seara când se întruniseră iarăși cu toți prietenii și fratele căpitan la casa preotului, acesta le-a povestit nemaipomenitul vis.

Toată gașca a fost profund uimită, doar căpitanul își privea cu neîncredere fratele.

Când i-a spus că nepoata sa îi mulțumește pentru darurile trimise, căpitanul sări ca fript.

Ochii i se umpluseră de lacrimi și mâinile începu să tremure, iar din gură i-a ieșit în sfârșit credința ascunsă din inima sa:

– Dumnezeul meu! șopti el, privind năucit…

Atunci toți au început să-i dea întrebări…ce se întâmplase cu el…De ce s-a tulburat atât de mult…

După ce și-a revenit din nedumerire, căpitanul s-a așezat înapoi pe scaun și cu lacrimi în ochi a zis:

– Este adevărat, sufletele trăiesc și ne văd! În ziua înmormântării nepoatei mele, mă pregăteam să cobor la biserică. Aveam multă durere în suflet. Știi, Părinte, cât de mult o iubeam pe fiica ta. Totdeauna era ca un înger. În acea clipă a venit un prieten de-al meu, pescar. Îi spusesem să-mi prindă un pește bun și eu îl voi plăti. Însă în acea clipă m-a enervat prezența lui și i-am spus: Nu vreau pește astăzi. Nu vreau nimic, căci astăzi o îngrop pe nepoata mea. Acela m-a auzit, a înghețat și mă privea mut de uimite. Mi s-a făcut milă de el și i-am spus: Totuși, stai să-ți plătesc, iar tu, dă-l unui sărac de sufletul nepoatei mele. Acela a luat banii mi-a transmis condoleanțe și plecă. Nu am povestit nimănui această întâmplare, dar iată că suflețelul ei a memorat și mi-a transmis mulțumiri!

Zicând acestea și-a șters lacrimile de pe obraz. A zâmbit apoi. Iar din zambetul lui, preotul a distins credința demult așteptată de la fratele său, care dormea undeva în adâncul inimii!

– Slăvit să fie Numele Tău, Preamilostive Doamne!, șopti preotul…“

 

Sursa: secretelesanatatii.info




Categorii