Ce ne așteaptă după moarte…nu putem fi siguri cu certitudine…
Dar există anumite povestiri din întâmplările unor simpli muritori, care presupun ei că au reușit să facă legătura cu lumea paralelă…
„Totul s-a întâmplat pe o insulă din Marea Egee. Trăia un preot foarte evlavios.
Sufletul preotului era plin de iubire pentru turma sa și în mod deosebit pentru cei lăsați în necaz.
A venit însă o zi în care și preotul a fost încercat și a pătimit mul!
Fiica sa, o copilă nemaipomenită, se căsătorise cu un tânăr înstărit.
Ajunse la vremea când într-un final, fiica trebuia să aducă în viața de cuplu un nou născut.
Tragedia s-a întâmplat odată cu nașterea pruncului. Femeia a murit la naștere.
A lăsat multă durere în urmă…
Preotul, tatăl fetei, a suferit mult despărțirea de cea mai dragă ființă de pe lume…
Chiar dacă trecea momente de suferință grea, nu a renunțat la dragostea de Dumnezeu.
De-acum preotul își manifesta dragostea față de copila lui iubită, prin multitudinea de rugăciuni sfinte pentru liniștea fetei de mai apoi.
Tatăl fetei – preotul, avea și un frate, căpitan de mare, care ajunse veteran, dar cu foarte multă avere.
Fratele căpitan, era necredincios, se răsfăța în averi, dar avea o inimă milostivă.
Când mai mergea la fratele său, obișnuiau serile să stea la lungi discuții împreună cu alți prieteni din localitate.
La o discuție de ceai, fratele îi spuse preotului:
– Părinte, chiar crezi în viața de dincolo? Mai las-o încolo! Crezi tu că fiica ta te vede acum?
Preotul cu multă blândețe sufletească, încerca să-i explice fratelui său despre adevărata credință și că ar trebui să creadă despre viața de mai apoi.
Într-o noapte preotul își văzu fiica în vis. Era plină de lumină, veselă și îmbrăcată în alb. Ea i-a spus:
– Tată, îți mulțumesc pentru toate. Pentru dragostea ta, pentru rugăciunile tale și pentru milosteniile ce le faci pentru sufletul meu. Te rog, spune-i și unchiului meu, căpitanul, că-i mulțumesc pentru peștele care mi l-a trimis.
A zâmbit îngerește și a plecat din vis.
Dimineața când se trezi preotul, a simțit o mare bucurie. Seara când se întruniseră iarăși cu toți prietenii și fratele căpitan la casa preotului, acesta le-a povestit nemaipomenitul vis.
Toată gașca a fost profund uimită, doar căpitanul își privea cu neîncredere fratele.
Când i-a spus că nepoata sa îi mulțumește pentru darurile trimise, căpitanul sări ca fript.
Ochii i se umpluseră de lacrimi și mâinile începu să tremure, iar din gură i-a ieșit în sfârșit credința ascunsă din inima sa:
– Dumnezeul meu! șopti el, privind năucit…
Atunci toți au început să-i dea întrebări…ce se întâmplase cu el…De ce s-a tulburat atât de mult…
După ce și-a revenit din nedumerire, căpitanul s-a așezat înapoi pe scaun și cu lacrimi în ochi a zis:
– Este adevărat, sufletele trăiesc și ne văd! În ziua înmormântării nepoatei mele, mă pregăteam să cobor la biserică. Aveam multă durere în suflet. Știi, Părinte, cât de mult o iubeam pe fiica ta. Totdeauna era ca un înger. În acea clipă a venit un prieten de-al meu, pescar. Îi spusesem să-mi prindă un pește bun și eu îl voi plăti. Însă în acea clipă m-a enervat prezența lui și i-am spus: Nu vreau pește astăzi. Nu vreau nimic, căci astăzi o îngrop pe nepoata mea. Acela m-a auzit, a înghețat și mă privea mut de uimite. Mi s-a făcut milă de el și i-am spus: Totuși, stai să-ți plătesc, iar tu, dă-l unui sărac de sufletul nepoatei mele. Acela a luat banii mi-a transmis condoleanțe și plecă. Nu am povestit nimănui această întâmplare, dar iată că suflețelul ei a memorat și mi-a transmis mulțumiri!
Zicând acestea și-a șters lacrimile de pe obraz. A zâmbit apoi. Iar din zambetul lui, preotul a distins credința demult așteptată de la fratele său, care dormea undeva în adâncul inimii!
– Slăvit să fie Numele Tău, Preamilostive Doamne!, șopti preotul…“
Sursa: secretelesanatatii.info
